Șarpele de iarbă – Este periculos sau benefic? Iată tot ce trebuie să știi dacă îl întâlnești

Șarpele de iarbă este o specie neveninoasă, des întâlnită în toată Europa, care joacă un rol foarte important în echilibrul ecosistemelor.

Deși este adesea privit cu teamă, acest șarpe este inofensiv pentru om și util pentru controlul natural al rozătoarelor și al amfibienilor.

Iată ce trebuie să știi despre șarpele de apă

Șarpele de iarbă (Natrix natrix), cunoscut și sub numele de „șarpe de casă”, este o specie de colubridă răspândită în aproape toată Europa, inclusiv în România. Este ușor de recunoscut după culoarea sa verde-oliv și petele galbene în formă de semilună de pe ceafă, care poate ajunge până la un metru și jumătate în lungime.

Trăiește în zone umede, cum ar fi margini de râuri, lacuri, iazuri sau pajiști mlăștinoase. Este un înotător excelent și își petrece o mare parte din timp în apropierea apei. Hrana sa principală constă în broaște, mormoloci, pești mici și uneori șoareci sau păsări mici.

Acesta nu este agresiv, iar când se simte amenințat, preferă să fugă. În situații extreme, stimulează moartea sau elimină o secreție urât mirositoare, comportamente defensive ce sunt eficiente împotriva prădătorilor.

Este activ în special în timpul zilei, în lunile calde ale anului, iar iarna hibernează în scorburile copacilor, sub pietre sau în vizuini părăsite. Reproducerea are loc primăvara, iar femela depune între 10 și 40 de ouă, care eclozează după aproximativ două luni.

Puii sunt independenți de la naștere și au același obiceiuri ca adulții. Deși are mai mulți prădători naturali, cum ar fi berzele, stârcii sau aricii, șarpele se menține ca specie comună în majoritate habitatelor sale, mai ales datorită adaptabilității sale remarcabile.

Află și dacă năpârca este periculoasă.

Alte informații esențiale despre el

Prezența acestui șarpe este esențială în menținerea echilibrului biologic în zonele în care trăiește. Fiind un prădător al unor specii cu potențial invaziv sau dăunător, cum ar fi broaștele sau șoarecii, acest șarpe contribuie la reglarea populațiilor de animale mici.

De asemenea, fiind pradă pentru păsări sau mamifere carnivore, se încadrează perfect în lanțul trofic al habitatelor umede. Este important de menționat că șarpele de iarbă nu este veninos și nu prezintă un pericol pentru oameni.

În ciuda acestui fapt, multe persoane îl alungă sau chiar îi fac rău din teamă sau din neștiință. Acest comportament dăunează biodiversității și pune în pericol o specie, care, deși încă numeroasă, poate suferi scăderi locale ale populației din cauza pierderii habitatului și a intervenției umane.

În România, acesta este protejat prin legislație, iar distrugerea habitatului său natural, cum ar fi drenarea zonelor umede sau construirea în apropierea apelor, poate avea efecte negative asupra populațiilor locale.

Acesta este confundat de multe ori cu vipera comună, întrucât se aseamănă. Totuși, trebuie să știi că acest șarpe are pupile rotunde, iar pe gât are acel inel gălbui, care la viperă lipsește. În schimb, vipera are pupilele cu aspect de fantă, iar spatele este străbătut de un desen în zig-zag, bine conturat.

Deși are o reputație nemeritată de animal periculos, șarpele de iarbă este un adevărat ajutor al omului și al naturii, care trebuie apreciat și protejat, întrucât este în totalitate inofensiv.