Sofia Vicoveanca, afectată de pandemia de coronavirus. Artista a avut doar o singură cântare în ultimele luni

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Sofia Vicoveanca, afectată de pandemia de coronavirus. Pandemia de coronavirus a schimbat din temelii viaţa tuturor. Chiar dacă a afectat foarte multe persoane şi diferite activităţi, artiştii se pare că sunt cei mai mâhniţi. Sofia Vicoveanca a mărturisit că a avut doar o singură cântare în ultimele luni şi aceea a fost la o rudă.

Sofia Vicoveanca, afectată de pandemia de coronavirus

Marea artistă Sofia Vicoveanca a mărturisit pentru o publicaţie că în ultimele luni a avut doar o singură cântare, aceasta fiind făcută la un cumătru. Vicoveanca a mai mărturisit că la cantarea susţinută de dânsa a fost puţină lume din cauza regulilor de distanţare socială impuse de autorităţi.

„Am cântat într-un singur loc, la un cumătru, dar a fost puţină lume, s-a păstrat distanţa. Duminică o să cânt, o să fiu pe scena la Botoşani. Dar va fi la fel, puţină lume şi la distanţă. Mi-a lipsit foarte mult cântatul. E greu să nu te mai poţi exprima artistic aşa cum trebuie.

În pandemie am stat în casă, cuminte. Am scris, am înregistrat piese. Până acum am înregistrat patru melodii din 20 de melodii pentru un album nou. Va fi gata probabil de Sărbători. Nu mă grăbesc. Noi, artiştii, am fost cei mai oropsiţi. Să nu cânţi pentru public atâta vreme. E foarte greu. Consider că am pierdut un an. Oamenii s-au înrăit. Eu stau la bloc, dar am mai fost şi la căsuţa mea de la Vicov. La bloc nu pot cânta. A fost greu”, a declarat Sofia Vicoveanca pentru Click.ro.

Sofia Vicoveanca, poezie emoţionantă

Cântăreaţă de muzică populară Sofia Vicoveanca a postat o nouă poezie pe pagina ei de Facebook care ridică semne de întrebare cu privire la starea sa de sănătate. În versurile postate, artista vorbeşte despre boala şi despre moarte. Interpreta a povestit şi despre marea sa suferinta- pierderea soţului pe care îl consideră cel mai bun prieten.

„Să nu-mi spuneţi mie, că nu-i OM pe lume, care să nu aibă „în adânc ” un OF , o boală…..
Iată, în felul meu, cutez să dau „glas”……

Despre BOALA ,

Simt că mă duc , mă prăbuşesc,
Caut , dar sprijin – nu găsesc,
Strig : dar cine să-mi răspundă ?
Că-s singură…cin’ să m-audă ?!?

Doamne Bun, m-auzi TU oare ?
TU ştii bine ce mă doare,
Nici un semn…şi-afară plouă,
Nu mă mai gândesc la boală.

În LUME sunt boli domneşti,
BOALA-I şi când cleveteşti,
Singurătatea şi cu dorul
BOLI care usucă omul….

Jena,frică şi urâtul,
Îs mai grele ca pământul ;
Invidia ? urâtă BOALĂ,
Asta şi din morţi te scoală….

Viclenia, lăcomia,
Mai adaugi trândăvia,
N-au habar ce-i omenia….
C-aşa-i OMUL , specie rară

De NU are-şi face BOALA !…”