Soția lui Alec Baldwin, între reality show și reality check. Hilaria adoră să se plângă de lumina dură a faimei

Hilaria Baldwin, cunoscută pentru yoga flexibilă, familia numeroasă și accentul ei… „spontan” spaniol, a lansat recent „Manual Not Included”, o carte de memorii și auto-ajutorare care pare să fie mai mult un manifest al autocompătimirii decât un ghid inspirațional. Volumul, pe care nimeni nu l-a cerut și puțini l-au așteptat, este doar un capitol nou în telenovela mediatică pe care familia Baldwin o hrănește cu generozitate — și cu un reality show pe TLC intitulat „The Baldwins”, pe care probabil nici vecinii nu l-au urmărit.

În timp ce Hilaria se plânge cu entuziasm de presiunea constantă a celebrității, se grăbește să împărtășească detalii intime din viața sa, de la alăptare până la renunțarea la „parentingul blând.” Contradicțiile nu se opresc aici: în introducerea cărții, Hilaria își exprimă mila față de cei care bârfeau despre familia ei, susținând că sunt „prizonieri ai unui sistem în care majoritatea participăm.” Dar când vine vorba de expunerea constantă a familiei Baldwin, fie prin emisiuni TV, fie prin social media, introspecția dispare brusc.

Perlele filosofice ale Hilarei, soția lui Alec Baldwin

Printre paginile volumului, Hilaria se lansează în reflecții filosofice, de genul: „Cred că există o tendință a oamenilor de a respinge vechiul și de a crede că lumea noastră contemporană este cea mai evoluată. Cât de umilitor este să ne gândim că toți existăm doar într-un moment în timp și că ceea ce este al nostru și nou va deveni în curând vechi.”

Această „profunzime” amorfă ar putea părea convingătoare într-o conversație de cafenea, dar într-o carte care se vrea autobiografică, pare un exercițiu de umplere a paginilor cu vorbe mari și puțină esență.

Cartea adresează în sfârșit scandalul din 2020, când o postare virală pe Twitter a dezvăluit că Hilaria, de fapt, nu este „Hilaria desde España”, ci Hillary din Boston. Explicația ei? ADHD și dislexie, care, aparent, sunt responsabile pentru accentul său spaniol ratat.

„Am făcut un curs intensiv despre cum unii oameni monolingvi se chinuie cu felul în care vorbesc eu,” scrie Hilaria, insinuând că restul lumii nu poate înțelege misterul din spatele codurilor lingvistice pe care le schimbă cu atâta grație.

Hilaria Baldwin nu se oprește aici. Ea vorbește despre bunicul său de peste 90 de ani, veteran și heterosexual, care flutura un steag LGBTQIA+ în fața casei sale, pentru a arăta că „toată lumea este binevenită și că bărbații heterosexuali nu trebuie să fie atât de nesiguri în privința propriei sexualități.” Pasajul pare mai degrabă o tentativă de PR progresist decât o amintire autentică, dar în universul Hilarei, toate drumurile duc spre o poveste plină de semnificații, fie ele și forțate.

Hilaria Baldwin, o viață între victimizare și autopromovare

Nici tragedia de pe platourile filmului „Rust”, în care a fost împușcată mortal directoarea de imagine Halyna Hutchins, nu scapă de „manualul” Hilarei. Într-un mod ironic, ea îi roagă pe cititori să fie empatici și să nu judece doar din titlurile tabloidelor, uitând convenabil că aceleași titluri au contribuit la transformarea numelui Baldwin într-un fenomen mediatic.

„Manual Not Included” pare să fie, în esență, o încercare de a rescrie narațiunea mediatică și de a recâștiga controlul asupra imaginii sale. Cu toate acestea, contradicțiile și auto-victimizarea exagerată par să umbrească orice urmă de autenticitate.

Pentru cineva care se plânge de lumina reflectoarelor, Hilaria Baldwin pare să se asigure că aceasta nu se stinge niciodată.