Scena artistica din Romania

Suferința ascunsă a lui George Constantin. Ce a dus la moartea actorului

Publicat: 16 iul. 2021
Actorul George Constantin
George Constantin avea o suferinta ascunsa care intr-un final l-a bagat in pamant

Cu o carieră de peste 40 de ani în teatrul românesc, actorul George Constantin avea o suferință ascunsă care, într-un final, a dus la moartea acestuia. Timid, aşa cum se descria, şi discret, respingea etichetele de genul „maestru” şi „monstru sacru” al teatrului românesc.

„În comparaţie cu marii actori din lume (ce i-am văzut doar în filme) sau cu ruşii stanislavskieni, văzuţi în tinereţe, precum Cerkasov, răspunsul este nu”, spunea George Constantin într-un interviu, întrebat dacă se consideră un actor mare.

Suferința ascunsă a lui George Constantin

Născut în 1933, în Bucureşti, într-o familie cu posibilităţi financiare modeste, viitorul actor a fost nevoit să muncească de tânăr. Ajuns pe scenă, unde și-a căpătat gloria, maestrul spunea despre el:

„În comparaţie cu ce se întâmplă la noi, sunt doar un actor bun. Acum, la noi toţi sunt actori mari, mari personalităţi, maeştri. S-a pierdut noţiunea de valoare”.

La 15 ani, s-a înscris la o şcoală profesională de pe lângă Întreprinderea de Construcţii de Avioane din Bucureşti, acolo unde viitorul lui nu părea deloc ceea ce avea să fie.

Dar chiar anul următor, o profesoară de la Şcoala pedagogică din Bucureşti a venit în instituţia unde învăţa el pentru a selecta elevi pentru o piesă de teatru – iar George Constantin a fost ales pentru rolul lui Ştefan Tipătescu din O scrisoare pierdută.

Acela a fost momentul de cotitură în viaţa lui, când şi-a dat seama că vrea să se îndrepte spre actorie. Asta după ce descoperise gustul acestei arte la cinematograful „Muncă şi Lumină” din cartierul Uranus, pe când avea doar 10 ani.

„Când am dat examenul de admitere la Insitutul de Teatru în 1951, am căzut. Anul următor, ca să fiu şi mai sigur, am dat şi la Teatru, şi la Cinematografie. Am reuşit la ambele şi, ţin minte, am mers cu Gheorghe Cozorici în Piaţa Universităţii şi am dat cu banul unde să mergem. Ne-a căzut Teatrul”, povestea actorul, care, după facultate, a fost repartizat la Teatrul Nottara.

Ce roluri memorabile a avut tatăl lui Ionică din Liceenii

Chiar dacă a ajuns la Nottara, actorul nu a renunțat la cinematografie. Acesta a avut o serie de roluri memorabile în filme precum Reconstituirea”, „Cu mâinile curate”, „Ultimul cartuş” sau „Cel mai iubit dintre pământeni”.

În anii ’60 s-a căsătorit cu mezzosoprana Iulia Buciuceanu, sora actriţei Tamara Buciuceanu – iar fiul lor, Mihai Constantin, născut în 1964, a devenit la rândul lui un actor de succes în teatru.

Cum să nu fi fost Mihai atras de această lume când de mic mergea la teatru, la premierele pieselor în care juca tatăl său, dar şi la operă, unde cânta mama sa?! Ei bine, în ciuda acestei moşteniri culturale imense, actorul Mihai Constantin mărturisea într-un interviu pentru Adevărul că alegerea nu a fost firească, de fapt – că era timid, ruşinos, că tatăl lui nu agrea ideea ca el să meargă pe acelaşi drum şi că iniţial s-a pregătit pentru ASE.

„Tot mama a venit cu propunerea să încerc să dau examen şi la Teatru. Eram un copil naiv, nu ştiam ce mă aşteaptă, nu vedeam decât forma. (…) Am decis să dau la ambele facultăţi. (…) Iar tatei i-am spus pe stradă. N-am avut curajul să-i spun într-un loc mai ferit pentru că îmi era teamă că o să mă tragă de urechi… Dar, spre surprinderea mea, tata mi-a zis, oftând: Învaţă o poezie şi spune-mi-o şi mie o dată!”. Mihai Constantin a intrat din prima la Teatru.

La fel cum tatăl lui era deranjat de etichetele pompoase, aşa este el revoltat de faptul că mulţi îi spun în continuare Ionică, după atâta vreme. Şi atâtea roluri de succes în teatru.

Ce a dus la îmbolnăvirea lui George Constantin

După Revoluţie, societatea într-o schimbare furibundă l-a perturbat pe George Constantin. Nu se mai regăsea în noul peisaj, iar noua organizare i-a dat o grea lovitură neaşteptată – foştii proprietari ai casei naţionalizate în care locuia l-au ameninţat cu evacuarea, iar gândul că va fi aruncat în stradă împreună cu familia, după o viaţă dedicată artei, l-a îmbolnăvit la propriu, plecând din lume cu această cruntă supărare la doar 6o de ani, pe 30 aprilie 1994.

În memoria tatălui său, Mihai Constantin a creat Fundaţia Culturală „George Constantin”, care susţine şi promovează activităţile culturale în rândul tinerilor, pentru a duce mai departe bucuria descoperirii talentelor tinere, aşa cum s-a întâmplat chiar în cazul marelui actor, pe când era elev la şcoala profesională. Astfel, fundaţia organizează şi Festivalul Naţional de Teatru pentru elevi „George Constantin”.





Adauga un comentariu