Trenul de aur al afacerilor cu arme

Curg informații cu caracter exploziv legate de una dintre mega-afacerile cu arme puse la cale de politicieni și alți demnitari români, cu complicitatea unor șefi din serviciile secrete și a unor „parteneri” din străinătate. Ce fel de documente primim acum zi de zi? Documente parțiale și, atenție, doar despre o singură operațiune: cea legată de obuzele ce urmau să fie importate din Kazahstan pentru a fi reasamblate, revopsite și trimise în Ucraina. Dar și așa ți se face părul măciucă!

Altă dată vom afla ce se ascunde în spatele deconspirării, fie ea și parțială, a acestei spectaculoase operațiuni, care a mers până la implicarea Ministrului Apărării printr-o tentativă de mituire a acestuia cu bani la geamantan, despre care, pentru moment, ni se spune că ar fi eșuat. Este cât se poate de probabil ca ancheta DNA să fi fost declanșată în urma unor sesizări și presiuni ale serviciilor secrete americane, Statele Unite fiind efectiv lezate de orice fel de acțiuni de trafic de armament cu destinația Ucraina, care în cele din urmă este decontat și pe bani americani. Până când vom afla detalii și până când ne vom convinge că nu ne aflăm în cazul unei excepții și doar a unei piese dintr-un uriaș puzzle infracțional, voi comenta din perspectivă politică ceea ce DNA documentează din perspectivă penală.

Un fost senator PSD, Marius Isăilă, care a fost condamnat la închisoare pentru corupție, după punerea sa în libertate, reușește să se miște ca un electron scăpat de sub control într-un întreg spațiu transfrontalier și să pună la cale o mega afacere în domeniul înarmării, unul dintre cele mai sensibile dintre toate domeniile în care acționează grupuri de tip mafiot. El își construiește și își valorifică relații la cel mai înalt nivel din Kazakhstan, un stat aliat al Federației Ruse, profund implicat în operațiuni de înarmare a armatelor conduse de Vladimir Putin și, aparent senzațional, reușește să-i convingă pe kazahi să exporte o uriașă cantitate de obuze în România. Este la mintea cocoșului că o asemenea combinație nu putea fi pusă la cale fără acordul conducerii politice a Kazahstanului. Dacă aceasta a acționat pur și simplu pentru că este coruptă, înșelându-și în acest fel, de dragul unor câștiguri substanțiale, partenerul de la Kremlin, sau dacă a făcut-o deliberat pentru a aduce prejudicii Ucrainei și statelor care apără Ucraina, nu putem face în acest moment decât simple supoziții. Dar cert este că Marius Isăilă, cu toate bubele pe care le are în cap, s-a deplasat în Ucraina — probabil având acolo mai multe contacte neidentificate la timpul cuvenit de serviciile secrete românești — a ajuns la cel mai înalt nivel și a bătut palma pentru a importa armament în România.

Urmărind mai departe conexiunile, în baza informațiilor reale care ne sunt furnizate de autorități prin intermediul presei de investigații, ce mai aflăm? Că același Isăilă, cu bubele lui în cap, care nu sunt secrete și nici măcar discrete, ci sunt cât se poate de publice, a reușit să se infiltreze în proximitatea conducerii celor două mari societăți destinate înarmării, Romarm și Romtehnica, și să convină cu conducerea acestora asupra unui masiv import de obuze, nu dintr-un stat din UE sau NATO, nu din Statele Unite, ci din Kazakhstan. Și niciunul dintre conducătorii de la Romarm și Romtehnica, societăți care se presupune că sunt atent supravegheate de contraspionajul românesc, nu a ridicat din sprânceană și nu a reacționat la o asemenea ofertă nu numai scandaloasă, ci vădit infracțională. Având în spate acordul acestora, Isăilă a făcut pasul următor. Trebuia să obțină pentru respectivul import de arme din Kazakhstan și acordul lui Ionuț Moșteanu, ministrul userist al apărării. Și a ajuns la acesta prin intermediul lui Octavian Bercianu, fost șef al Gărzii de Mediu. Un alt personaj pârât, pe care Moșteanu a acceptat să-l primească cu brațele deschise și să-i asculte până la capăt oferta. Moșteanu urma să primească la sacoșă o mită de un milion de euro, și tot în schimbul acestei operații, Bercianu, după cum recunoaște în denunțul său, primea o mită de zece milioane de euro. Și exact cum se întâmplă în cele mai sofisticate grupări de tip mafiot, Marius Isăilă, la rândul său, i-a pus „cheie” lui Bercianu, monitorizându-l prin intermediul șefilor serviciului secret al Ministerului de Interne, fostul Doi și Un Sfert, prin intermediul lui Gelu Olteanu, șeful instituției. Și, uluitor, în baza bănuielilor generate, era pe cale să se transforme din denunțat în denunțător printr-o declarație antedatată care urma să fie utilizată la nevoie.

Încrengătura este mult mai vastă. Inclusiv în plan internațional. Obuzele urmau să fie reasamblate în România, vopsite și inscripționate cu numele statului nostru în Bulgaria, retrimise în România și predate apoi Ucrainei, plata fiind asigurată din bani proveniți de la Uniunea Europeană, inclusiv din România și, din indiciile pe care le avem, și de către Statele Unite.

Dar suma colosală care urma să fie astfel câștigată, după cuvenitele „plăți” făcute în stânga și în dreapta, trebuia spălată. Iar soluția identificată pentru a se închide până la capăt afacerea, pentru albirea banilor rezultați, a constat în contactarea unor societăți de consultanță din Germania, prin intermediul cărora urma să se desfășoare operațiunea de albire a banilor. Pentru moment ne oprim în acest punct. Firește, cu observația că numărul de complici, de personaje implicate, precum și aria în care aceștia își desfășoară activitatea sunt mult mai consistente decât ne spun informațiile puse până în acest moment la dispoziția opiniei publice. Avem în acest caz un indicator extrem de alarmant al cancerului care a cuprins, la vârful ei, societatea românească.