Triclosanul, aditivul din săpunul antimicrobian care agravează boala ficatului gras

Cercetătorii Facultății de Medicină de la Universitatea din California San Diego au găsit dovezi că triclosanul, un antimicrobian găsit în multe săpunuri și alte articole de uz casnic, agravează boala ficatului gras la șoarecii hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi.

Studiul, publicat pe 23 noiembrie 2020 în Proceedings of the National Academy of Sciences, detaliază și mecanismele moleculare prin care triclosanul perturbă metabolismul și microbiomul intestinal, eliminând în același timp protecțiile naturale ale celulelor hepatice.

„Utilizarea din ce în ce mai largă a triclosanului în produsele de larg consum prezintă un risc de toxicitate hepatică pentru oameni”, a declarat Robert H. Tukey, profesor la Departamentul de Farmacologie de la UC San Diego School of Medicine, potrivit Medical Xpress.

„Studiul nostru arată că factorii comuni pe care îi întâlnim în viața de zi cu zi, prezența omniprezentă a triclosanului, împreună cu prevalența consumului ridicat de grăsimi alimentare, constituie o rețetă bună pentru dezvoltarea bolilor hepatice grase la șoareci.”

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Într-un studiu efectuat în 2014 pe șoareci, echipa a descoperit că expunerea la triclosan a favorizat formarea tumorilor hepatice prin interferarea cu o proteină responsabilă cu eliminarea substanțelor chimice străine din organism.

Triclosanul, aditivul din săpunul antimicrobian care agravează boala ficatului gras

În ultimul studiu, cercetătorii au oferit o dietă bogată în grăsimi șoarecilor cu diabet de tip 1. După cum au arătat studiile anterioare, dieta bogată în grăsimi a condus la boli hepatice grase nealcoolice (NAFLD). La om, NAFLD este o afecțiune din ce în ce mai frecventă care poate duce la ciroză hepatică și cancer. Diabetul și obezitatea sunt factori de risc pentru boala ficatului gras.

Unii dintre șoareci au fost, de asemenea, hrăniți cu triclosan, rezultând concentrații sanguine comparabile cu cele găsite în studiile la om. Comparativ cu șoarecii hrăniți doar cu o dietă bogată în grăsimi, triclosanul a accelerat dezvoltarea ficatului gras și a fibrozei.

Potrivit studiului, iată ce se întâmplă: consumul unei diete bogate în grăsimi le spune celulelor să producă mai mult factor de creștere a fibroblastilor 21, care ajută la protejarea celulelor hepatice de daune. Tukey și echipa au descoperit că triclosanul se amestecă cu două molecule, ATF4 și PPARgamma, de care celulele au nevoie pentru a face factorul protector de creștere. Nu numai că antimicrobianul a perturbat și o varietate de gene implicate în metabolism. În plus, șoarecii expuși la triclosan au avut mai puțină diversitate în microbiomii intestinali – mai puține tipuri de bacterii care trăiesc în intestine și un comportament similar cu cel observat la pacienții cu NAFLD. O mai mică diversitate a microbiomului intestinal este în general asociată cu o sănătate mai slabă.

Antimicrobianul triclosan se găsește în continuare în unele produse de uz casnic și medica

Până în prezent, aceste descoperiri au fost observate doar la șoarecii care au ingerat triclosan. Dar, din moment ce aceleași sisteme moleculare funcționează și la oameni, noile informații îi vor ajuta pe cercetători să înțeleagă mai bine factorii de risc pentru boala ficatului gras și să le ofere un nou început în proiectarea intervențiilor potențiale pentru prevenirea și atenuarea stării.

„Acest mecanism ne oferă acum o bază pe care să dezvoltăm terapii potențiale pentru boala ficatului gras asociat cu toxicul”, a spus Tukey.

În 2016, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) a decis că produsele de spălat fără prescripție medicală nu mai pot conține triclosan, dat fiind faptul că nu s-a dovedit a fi sigure sau mai eficiente decât spălarea simpla cu apă și săpun. Cu toate acestea, antimicrobianul se găsește în continuare în unele produse de uz casnic și medical, precum și în ecosistemele acvatice, inclusiv în sursele de apă potabilă.