Țuica de electrozi, băutura asociată cu vremurile grele din comunism! Cum a apărut și de ce este considerată periculoasă

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Țuica de electrozi a devenit cunoscută publicului larg mai ales datorită serialului Las Fierbinți, unde personajul Celentano consumă frecvent această băutură neobișnuită. Deși pare o invenție amuzantă, termenul are rădăcini reale în trecutul României.

Țuica de electrozi nu este o băutură tradițională autentică, ci mai degrabă o improvizație extremă, apărută în perioada comunistă, în contexte în care alcoolul era greu de procurat.

Țuica de electrozi, băutura asociată cu vremurile grele din comunism

În acea perioadă, unii oameni recurgeau la metode improvizate pentru a obține alcool. Astfel, țuica de electrozi  era realizată, în mod rudimentar, din substanța de pe electrozii de sudură, care era curățată, amestecată cu apă și fiartă pentru a obține un lichid consumabil.

Această practică era întâlnită mai ales în medii precum șantierele, armata sau zonele izolate, unde accesul la băuturi alcoolice era limitat. Deși metoda exista, ea era extrem de periculoasă, deoarece substanțele folosite nu erau destinate consumului uman și puteau afecta grav sănătatea.

În prezent, termenul este folosit mai mult în sens ironic sau nostalgic, pentru a descrie un alcool de calitate foarte slabă sau pentru a face referire la situațiile dificile din trecut. Popularitatea expresiei a crescut datorită serialului, unde este prezentată într-un mod umoristic, dar inspirat din realitate.

De ce este considerată periculoasă

Pericolul vine din compoziția sa improvizată. În trecut, unii oameni foloseau materialele de pe electrozii de sudură, care conțin metale și chimicale toxice, apoi amestecau și fierbeau aceste substanțe pentru a obține un lichid alcoolic. Consumarea acestuia poate provoca intoxicații grave, afectarea ficatului, rinichilor sau a sistemului nervos și, în cazuri extreme, chiar deces.

În plus, băutura era extrem de tare, cu un procent ridicat de alcool, ceea ce accentua riscul de probleme acute cum ar fi vărsături, amețeli, comă alcoolică sau leziuni interne. Lipsa controlului asupra concentrației de alcool și a substanțelor folosite face ca băutura să fie total nesigură pentru consum.

Cu o tărie de 80 de grade, avea o culoare albastră-verzuie datorită colorantului (albastru de metil, folosit și ca dezinfectant al tractului urinar) și un miros specific. Dar avea marele avantaj de a fi foarte ieftină, găsindu-se o bună perioadă la un preț de doar 11 lei sticla de 500 ml.

Cunoscătorii, după filtrare, adăugau „pentru gust” pepsi sau esență de rom. „Preparatul” făcea furori inclusiv printre soldații care-și satisfăceau stagiul militar obligatoriu, mulți întâlnindu-se prima oară cu băutura chiar în armată.

Un alt produs autentic românesc este spuma de drojdie, atunci ca și acum, consumat doar de „cunoscători”, practic fiind un rachiu din vin. Denumirea „tehnică” este de rachiu de drojdie și se produce din drojdia de vin obţinută prin sedimentarea drojdiilor formate la fermentarea mustului, (fără urme de must sau sedimente).

Fermentarea acesteia trebuie începută imediat ce a fost separată de vin, deoarece se descompune rapid, căpătând un gust neplăcut specific. Ca și țuica, spuma de drojdie se găsea în mod curent în magazinele Gostat, (prescurtare de la gospodărie agricolă de stat, GAS pe scurt – pronunțat ghease) ca și în depozitele de vinuri. Cu o „tărie” de 36 de grade, prețul era de 24-28 lei/1.000 ml, ulterior, 33 lei. Așadar, țuica de electrozi a existat ca o improvizație periculoasă în perioada comunistă, dar astăzi este mai degrabă o expresie folosită în glumă.