Un tânăr din Neamț, cu două masterate și experiență în multinaționale, a renunțat la viața de birou pentru a-și urma pasiunea din copilărie: lucrul pământului.
De la biroul corporatist la câmpul cu grâu! Povestea unui inginer mecanic care s-a întors la prima lui dragoste – agricultura
Gavril Roșu are 33 de ani și locuiește în satul Topolița, comuna Grumăzești, județul Neamț. Absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Universității Tehnice „Gh. Asachi” din Iași, promoția 2015, și al două programe de master finalizate în 2017 – unul în Concepția și Managementul Proiectării Autovehiculelor, celălalt în Tehnologii Agricole Moderne la Facultatea de Agricultură USV Iași – Gavril părea destinat unei cariere clasice de inginer într-o companie de top. A avut scurte experiențe profesionale la Delphi Diesel Systems Iași (inginer producție injectoare), TotalGaz Iași (logistică) și Renault București (internship), dar nimic nu l-a atras cu adevărat. A simțit că adevărata lui chemare era în altă parte: pe câmp.
„Am văzut ce înseamnă viața de corporatist, dar am ales să continui ce au început ai mei când aveam vreo 6-7 ani. Tata cumpărase un tractoraș UTB 445 DT și mă lua cu el pe câmp. Acolo s-a aprins dragostea pentru agricultură”.
Pasiunea i-a fost încurajată încă din adolescență. La 18 ani, în loc de o mașină, a primit cadou o combină second-hand Laverda M132. A fost începutul unei investiții personale constante în utilaje tot mai performante: o combină New Holland, apoi una marca Case, care i-a devenit favorită pentru robustețe și calitate.
De la fonduri europene ratate la fermă pe cont propriu
În 2018, Gavril a decis să renunțe definitiv la cariera de inginer și să se dedice agriculturii. A încercat să acceseze fonduri europene prin măsura 6.1 – Tânărul Fermier, însă, din cauza unui punctaj prea mic, proiectul nu a putut fi depus.
„S-au epuizat rapid fondurile, așa că am început pe cont propriu să schimb utilajele. Am cumpărat unele second-hand, altele noi. Acum am în dotare un tractor Case de 210 CP, un Fendt de 110 CP, semănători, discuri, iar recent am achiziționat și un încărcător telescopic Manitou care îmi ușurează mult munca”.
Agricultura, între provocare și satisfacție
Cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui și fânețuri. Deși munca în agricultură nu are program fix, e solicitantă și cu investiții mari, Gavril nu s-ar întoarce la viața de birou.
„Dacă nu-ți place, nu reziști. Timp liber este puțin, stresul e mare, dar satisfacția muncii și respectul celor din jur compensează. În plus, ești mereu conectat cu natura și trăiești mai sănătos”.
Totuși, dificultățile nu lipsesc. Lipsa sprijinului real din partea statului și prețurile tot mai mici la cereale îi pun în dificultate pe fermieri.
„Programul Rabla pentru tractoare a fost anulat, iar în realitate nu mai sunt bani nici pentru alte măsuri din fonduri europene. Aici e o discuție mai lungă…”.
Un an agricol 2025 promițător, dar cu emoții
Anul 2025 se anunță decent: producția de grâu a fost de 5,6 tone/hectar (sămânță Otilia, 12,8% umiditate), achiziționată de la Stațiunea de Cercetare Secuieni. Cultura de floarea-soarelui arată bine, datorită ploilor, cu sămânță certificată Syngenta (hibrid Sumiko). La porumb, însă, sunt emoții, temperaturile oscilante și o răsărire slabă în primăvară au impus reînsămânțarea pe câteva hectare.
„Problema actuală a tuturor fermierilor e dezechilibrul dintre prețurile mici la cereale și costurile uriașe la inputuri. Agricultura nu e ușoară, dar e o meserie care te împlinește, mai ales când o faci cu sufletul”.
Text preluat: Facultatea de Agricultură USV Iași