Viata lui Ferdinand I al Bulgariei

Ferdinand (26 februarie 1861 – 10 septembrie 1948), nascut Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria de Saxa-Coburg si Gotha-Koháry, a fost conducator al Bulgariei din 1887 pana in 1918, initial ca knyaz (print regent, 1887–1908) mai tarziu ca tar (1908–1918). De asemenea, a fost autor, botanist, entomolog si filatelist.

Ferdinand s-a nascut la Viena, ca print Koháry, ramura a familiei ducale de Saxa-Coburg-Gotha. A crescut in mediul cosmopolit al inaltei nobilimi austro-ungare si pe domeniile ancestrale ale familiei din Slovacia si Germania.

Fiu al printului August de Saxa-Coburg-Gotha si a sotiei sale, Clémentine de Orléans, fiica regelui Ludovic-Filip I al Frantei, Ferdinand a fost nepotul Ducelui Ernest I de Saxa-Coburg-Gotha si al regelui Leopold I al Belgiei. Tatal sau August a fost frate al regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei si var primar cu regina Victoria, Albert, Print Consort, imparateasa Charlotte a Mexicului si Leopold al II-lea al Belgiei. Ultimii doi erau veri primari ai lui Ferdinand si prin mama sa, printesa de Orléans. Ferdinand a avut printre stramosi conducatori ai Bulgariei medievale atat din partea tatalui cat si a memei.

Primul Knyaz (print regent) al celui de-Al Treilea Stat bulgar, Alexandru de Battenberg, a abdicat in 1886 dupa numai sase ani de la alegerea sa. Ferdinand a fost ales Knyaz de Marea Adunare Nationala a Bulgariei la 7 iulie 1887 dupa calendarul gregorian. In desperate attempts to prevent Russian occupation of Bulgaria, the throne had been previously offered, before Ferdinand’s acceptance, to princes from Denmark to the Caucasus and even to the King of Romania. Ascensiunea lui a fost primita cu neincredere de multe case regale din Europa. Regina Victoria, verisoara primara a tatalui sau, a declarat primului ei ministru: „Este total nepotrivit … delicat, excentric si efeminat … trebuie oprit imediat.”

Vezi si Alexandr Josef de Battenberg, primul print al Bulgariei moderne 

Spre uimirea detractorilor sai initiali, Ferdinand a avut succes in general in primele doua decade ale domniei sale.

Viata politica interna a Bulgariei a fost dominata in primii ani ai domniei lui Ferdinand de liderul Partidului Liberal Stefan Stambolov, a carui politica externa a vazut o racire accentuata in relatiile cu Rusia, vazuta ca fosta protectoare a Bulgariei.

Se crede ca Ferdinand a fost bisexual de-a lungul intregii sale vieti, dar pana la varsta de mijloc au predomninat femeile.

Ferdinand a intrat intr-un mariaj de convenienta cu Printesa Marie Louise de Bourbon-Parma, fiica lui Roberto I de Parma si a Printesei Maria Pia de Bourbon-Doua Sicilii, la 20 aprilie 1893 la Villa Pianore in Lucca, Italia. Cuplul a avut patru copii:

Nadejda (1899–1958).
S-a casatorit cu Ducele Albrecht Eugen de Württemberg.

Marie Louise a murit la 31 ianuarie 1899 dupa ce a nascut-o pe fiica ei Nadejda. Ferdinand nu s-a mai gandit la casatorie pana cand mama sa, Printesa Clémentine, a murit in 1907. Pentru a indeplini obligatiile dinastice si a oferi copiilor sai o figura materna, ​​Ferdinand s-a casatorit cu Eleonore Caroline Gasparine Louise, printesa Reuss-Köstritz, la 28 februarie 1908.

Ferdinand isi petrecea periodic vacantele la Capri, atunci faimos pentru locul de intalnire al gay-ilor bogati.

Vezi si Istoria hanului protobulgar Krum

Caderea lui Stambolov (mai 1894) si, ulterior, asasinarea lui (iulie 1895), au deschis calea pentru o reconciliere a Bulgariei cu Rusia efectuata in luna februarie 1896 prin convertirea printului Boris de la romano-catolicism la ortodoxism. Totusi, aceasta mutare a adus multa animozitatea printre rudele sale catolice austriece, in special a unchiului sau, imparatul Franz Joseph I al Austriei.

La 5 octombrie 1908 (sarbatorit la 22 septembrie), Ferdinand a proclamat independenta de jure a Bulgariei fata de Imperiul Otoman. De asemenea, el a ridicat statutul Bulgariei la nivel de regat si s-a autoproclamat tar sau rege. Declaratia de independenta a Bulgariei a fost proclamata de el la biserica Sfinaii Patru Martiri din Tarnovo. A fost acceptat de Turcia si celelalte puteri europene.

Ferdinand a fost cunoscut ca fiind un personaj cu o problema de caracter. La o vizita la imparatul german Wilhelm al II-lea in 1909, Ferdinand statea rezemat la o fereastra a noului palat din Potsdam atunci cand imparatul a venit din spatele lui si l-a palmuit la fund. Ferdinand a fost ofensat de gestul si imparatul si-a cerut scuze. La 15 iulie 1910 la o vizita in Belgia, Ferdinand a devenit primul sef de stat care a zburat cu un avion.

Ca multi conducatori dinaintea lui intr-o tara ortodoxa, Ferdinand a avut un „vis al unui nou Bizant”. In 1912, Ferdinand s-a alaturat altor state balcanice intr-un asalt asupra Imperiului Otoman pentru a elibera teritoriile ocupate. A vazut acest razboi ca pe o noua cruciada declarand ca aceasta este „o lupta dreapta, mare si sfanta a Crucii impotriva Semilunii”.

Bulgaria a contribuit cu cel mai mare numar de soldati. Marile puteri au insistat asupra crearii unei Albanii independente.

Curand dupa aceea, Bulgaria a atacat aliatii sai recenti Serbia si Grecia iar ea insasi a fost atacata de catre Romania si Imperiul Otoman si a fost invinsa.

Cu toate acestea, Tratatul de la Bucuresti din 1913 i-a dat unele castiguri teritoriale in Bulgaria. I-a fost asigurata o zona mica de teren care i-a permis accesul la Marea Egee.