Viața Sfântului Dimitrie Basarabov, sfântul de la sud de Dunăre și ocrotitorul Bucureștilor

Moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov se spune că au fost găsite aurite, iar viața, dar și învățăturile acestui sfânt, care s-a născut la sud de Dunăre, rămân una dintre cele mai frumoase povești ale sfinților.

Sfântul Dimitrie Basarbov a avut o viață simplă, dar extrem de religioasă. Ea este o viață împodobită cu multe minuni și cu înțelegeri adânci asupra tainelor vieții noastre creștine.

Stirile PROTV

Situație fără precedent în România. Meteorologii au emis Cod roșu de căldură excesivă. Cât de cald va fi în zilele următoare

RomaniaTV

S-a aflat marele secret. Ce face Monica Bîrlădeanu în casă pentru dr. Gheorghiţă

Viața Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov

Sfântul Dimitrie s-a născut într-o familie modestă, nu după cum socotesc unii că ar fi tras dintr-o familie nobilă. Părinții săi au fost oameni săraci. Hrana de toate zilele era săracă și o câștigau din munca câmpului, la fel ca majoritatea țăranilor din acea vreme. Cu toate că viața lor pe pământ era una sărăcăcioasă și lipsită de bucurii, ei au știut să se roage și să creadă în adevăratele bucurii ale vieții, și anume în darul credinței în Dumnezeu. Această credință i-a înălțat și curățat de tot ce era mizer pe lângă ei, chiar dacă pentru noi muritorii păreau a fi fost doar o altă familie de țărani, ei în fața lui Dumnezeu au fost și vor fi scriși în Cartea vieții. Să nu uităm de Acatistul Sfântiului Dimitrie cel Nou, unul dintre cele mai puternice acatiste ce pot fi citite dacă ești bolnav.

Basarabov a fost satul în care s-a născut acest mare sfânt, era un sat mic uitat de marile puteri sau de boieri, însă mereu prezent în privilegiile cele veșnice ale lui Dumnezeu. De aici și-a luat și numele Sfântul Dimitrie. Anul nașterii nu-l știm cu exactitate, nici măcar secolul nu se știe cu exactitate, el putând să se fi născut fie în secolul al XII-lea, fie în secolul al XIII-lea. Ceea ce este totuși important este că peste câteva sute de ani de la nașterea sa, moaștele sale au fost găsite, în chip minunat și sfânt în albia râului Lom.

De când era copil mic, trebuind să se descurce pentru a-și câștiga pâinea, acesta ajunge pastor la vite, însă în timpul tinereții, după ce Pastorul cel Mare i se revelează, el își dă seama că este mai bine să abandoneze această lume și să se ducă să trăiască în pustnicie pentru a-și închina viața Domnului. Astfel, lasă totul, se duce în pustie, departe de casa sa.

În această sfântă ascultare împlinită cu multă dragoste, Sfântul Dimitrie se închină întru totul lui Dumnezeu, neavând dorințe pentru sine. El nu a fost nici diacon, nici preot, ci simplu călugăr, care a dat atât credință și strălucire lui Dumnezeu, încât Dumnezeu l-a răsplătit nu doar cu ocrotirea vieții celei nemuritoare, dar și pe trupul său muritor Dumnezeu l-a lăsat îmbălsămat în aur.

Iar întreaga Biserică creștină ortodoxă îl proslăvește cu astfel de cântări: „Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelelor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără de prihană ai urmat”…

Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou

Cine poate spune cu exactitate toate osanalele, postul și rugăciunile pe care le făcea prin care s-a învrednicit de cele sfinte. Cu toate acestea, el și-a cunoscut și vremea ieșirii din sufletul din trup, când a simțit că timpul lui pe pământ este pe sfârșite, a ales să își pună două pietre pe post de piatră funerară și s-a întins pe acestea. După multă vreme, apa râului Lom a crescut atât de mult încât a luat lemnele și pietrele împreună cu moaștele sfântului și mult timp a rămas acolo. Vrând Dumnezeu ca sfântul să fie descoperit, s-a arătat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unor oameni credincioși care ascultau de Dumnezeu, însă fiica era pătimașă de duh necurat și i-a zis în vis: „Că părinții tăi mă vor scoate din apă – și i-a arătat locul – eu te voi tămădui pe tine”. Sculându-se dimineața copila, a spus părinților săi visul pe care l-a avut. Chiar dacă la început sătenii nu au crezut-o, zicând că minte, aceștia s-au adunat împreună cu preoții satului la locul arătat de copilă, unde de multe ori se arăta o lumină difuză și cei care o vedea socoteau că acolo era de fapt o comoară ascunsă cu bani. Căutând exact în locul în care bătea lumina, au aflat în apă moaștele sfântului Dimitrie, care erau acoperite de alge dar dedesubt străluceau ca aurul. Luându-le de acolo, au fost duse în satul său natal, Basarabov. Vestea a ajuns în toate colțurile lumii, astfel că a ajuns și la urechile domnitorului Țării Românești, care trimițând solii săi în satul Basarabov pentru a lua moaștele, aceștia au pornit cu ele să le ducă în Țara Românească. Aproape de un sat care se chema Rusi, au stat acolo moaștele pentru că caii nu mai voiau să meargă mai departe. După ce cei mai mari boieri și preoți s-au adunat să vadă acest lucru, ei au decis să înhame doi juncani și să îi lase să meargă unde vor ei. Aceștia s-au oprit în mijlocul satului, unde domnitorul a decis să se facă aici biserică care să țină moaștele acestui sfânt. Multe minuni au fost făcute de aceste moaște, de la vindecarea bolilor și a ciumei la ajutarea celor ologi să meargă din nou, la îndreptarea spiritelor și ajutarea celor care și-au pierdut credința.

Viața Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov a fost o viață simplă și austeră, dar trăită cu frica de Dumnezeu.