Sâmbătă, 10 mai 2025, a avut loc lansarea ediției în limba română a cărții „Speră. Autobiografie”, semnată de Papa Francisc. Volumul, considerat o moștenire atât morală, cât și spirituală a fost, inițial, gândit să apară după moartea Papei, însă Suveranul Pontif a decis publicarea sa în timpul vieții, considerând că mesajul este important acum, în contextul Jubileului Speranței de anul acesta.
Volumul cu autobiografia Papei Francisc a fost lansat în cadrul Târgului de Carte Librex
Volumul a fost realizat în urma unui proces de documentare intens, întins pe șase ani, alături de editorul Carlo Musso. Deși Papa Francis a mai publicat cărți, aceasta este prima autobiografie a unui Suveran Pontif, iar cartea a fost deja tradusă în peste 100 de limbi și a fost lansată inițial în limba italiană, în ianuarie 2025.
„Papa a acceptat să apară în timpul vieții, tocmai în acest an, pentru că a considerat că Biserica Catolică are nevoie de acest volum și, în plus, este un an special, un an jubiliar, este Jubileul Speranței. Odată la 25 de ani, Biserica Catolică are acest an jubiliar, și acesta este motivul pentru care s-a decis publicarea în timpul vieții. Este o carte specială. Nu este singura a Papei Francisc, a mai publicat. Au fost chiar traduceri din cărțile Papei Francisc în limba română, însă aceasta este prima autobiografie a unui Papă. S-a întâmplat ca prima autobiografie publicată a unui Papă să fie a celui de-a 266-lea Papă al Bisericii Catolice. S-a născut în 1936, pe 17 decembrie, ca primul copil dintre cei cinci ai unei familii de imigranți italieni. A făcut mai întâi un colegiu, specializându-se ca tehnician chimist. A urmat apoi un seminar, la care a renunțat, pentru că a considerat că vocația misionară îi cere altceva. A făcut ulterior și studii de filologie și mai apoi de teologie, a și predat. A ajuns arhiepiscop de Buenos Aires în 1998. În 2001, a fost creat cardinal”, a spus Adrian Șerban.
Preoții invitați la lansare au fost din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iași și au subliniat că Papa Francisc reușește să se descrie într-un echilibru, arătându-și atât virtuțile, cât și slăbiciunile.
„Această carte a Papei, ea ni se prezintă nouă într-o autenticitate frumoasă. Atunci când noi vorbim despre oameni, noi trebuie să evităm două falsificări, și Papa are acest echilibru. O primă falsificare este să accentuăm aspectele negative ale unui om, și noi facem acest lucru, din păcate, des, sau să falsificăm o persoană, potențând, amplificând aspectele foarte pozitive. Papa nu păcătuiește în nicio direcție, este foarte echilibrat și sincer cu el. Îmi place că acest om, care este un gigant al timpului nostru, care marchează epoca noastră, el spune despre sine și ceea ce este păcat și ceea ce este virtute. Această transparență pe care o are Papa cu sine ne dă în vileag biografia unui om care se recunoaște pe sine ca fiind un căutător. Această carte este destinată catolicilor, în primul rând, însă destinatarii ei sunt toți oamenii, pentru că, dacă faci abstracție de faptul că acest om este Suveran Pontif, citind paginile capitolelor, îți dai seama că Papa se adresează și ție. Că ție îți dă un imbold de speranță, că pe tine te ridică, pe tine te orientează spre Dumnezeu, nu pe catolici, nu numai pe ortodocși, nu doar pe creștini, ci pe oameni, indiferent cum sunt situați cultural sau religios”, a spus Pr. Cristian Diac.
Autobiografia Papei Francisc aduce în prim-plan și familia acestuia
Autobiografia Papei Francisc surprinde prin modul în care acesta a decis să construiască narațiunea. Primele zeci de pagini sunt dedicate aproape exclusiv figurilor importante din viața sa. Structura cărții nu urmează un traseu linear, ci există salturi în timp, de la copilărie, la studenție și pontificat, prin care se subliniază că viața nu este o succesiune de evenimente.
„Nu este autobiografia Papei, abia pe la pagina 50 apare Papa în schemă. Până la paginile acelea, apare doar istoria familiei lui. Și atunci, unde este Papa în toată cartea lui? Pe tot parcursul cărții se insistă foarte mult pe portretele altor persoane, bunicii, unchii, prietenii. Este o autobiografie a Papei, dar este o biografie a lui Dumnezeu. Ce a vrut să transmită el este modul în care Dumnezeu își continuă viața lui în viețile noastre. Papa nu își ia istoria vieții de la un cap la altul, ci sunt foarte multe momente de intermezzo. Vorbește de copilăria lui și își amintește de ceva ce a trăit ca Papă și se întoarce înapoi la perioada în care este student și își amintește de ceva ce a trăit ca Papă. Se tot plimbă înainte și înapoi în istorie, arătând că nu istoria este cea care contează, ci cel de dincolo de istorie. Ne amintim de vizita lui la Iași, de cât de important a fost pentru el să ne reamintească legătura cu rădăcinile noastre”, a spus Pr. Ciprian Fechetă.
În 2019, discursul Papei Francisc la venirea sa în România s-a transformat într-un dialog sincer cu familiile și tinerii prezenți, unde a vorbit despre importanța copiilor și a relației dintre generații. În cadrul vizitei sale de la Iași, scaunul Papei Francisc a fost sculptat de ieșeanul Cătălin Hădăr, care este unul dintre cei mai renumiți sculptori din județ.
La Iași, în cadrul Târgului de Carte Librex, a avut loc lansarea volumului „Speră. Autobiografie”, semnată de Papa Francisc. Întâlnirea a fost moderată de Adrian Șerban, de la editura Polirom, și preoții Cristian Diac și Ciprian Fechetă.