Parodontita, cunoscută popular ca parodontoză, apare în principal din cauza acumulării de placă bacteriană și tartru, care provoacă inflamarea cronică și distrugerea țesuturilor de susținere a dinților, precum gingie și os. Factorii declanșatori sunt igiena orală precară, fumatul, predispoziția genetică și afecțiuni precum diabetul, afirmă dr. Carmen Trufaș.
Boala se diagnostichează prin măsurarea adâncimii pungii gingivale și a pierderii de atașament cu o sondă parodontală, verificarea sângerării la sondare și examinarea radiografiilor dentare pentru pierderea osoasă (adesea etapizată și clasificată în funcție de severitate și risc de progresie).
De ce apare parodontita
Paradontita este o boală inflamatorie cronică, de lungă durată, în care gingiile și osul care susțin dinții se deteriorează treptat, ceea ce poate duce în cele din urmă la slăbirea dinților și la pierderea acestora, sugerează dr. Carmen Trufaș.
De obicei, parodontita începe atunci când se acumulează placa dentară (un biofilm lipicios de microbi) și declanșează inflamația gingiilor. La persoanele susceptibile, microbiomul oral trece de la „echilibrat” la disbiotic, iar răspunsul imun devine hiperactiv, provocând distrugerea țesuturilor.
Semnele comune includ sângerări la periaj/folosirea aței dentare, respirație urât mirositoare persistentă, gingii roșii/umflate/sensibile, retracția gingiilor (dinții par mai lungi), sensibilitate, puroi și dinți care simt că se mișcă sau se slăbesc.
Este important de subliniat faptul că parodontita nu afectează doar dinții și gingiile, ci pot avea și consecințe grave asupra sănătății generale. Studiile au arătat o legătură între parodontită și boli cardiovasculare, diabet și infecții respiratorii.
De asemenea, igiena orală defectuoasă duce la inflamații gingivale într-o perioadă de 10-21 zile și la apariția tartrului. În funcție de localizare, tartrul poate fi supragingival sau subgingival. Tartrul dentar se depune de la vârste tinere, primul care apare fiind cel supragingival, urmat de tartrul subgingival. Formele menționate sunt întâlnite în jurul vârstei de 9 ani într-un procent de 37 -70%, iar după 40 ani procentul crește spre 86% chiar 100%.
Cum evoluează boala
Unul dintre primele semne ale agravării acestei condiții este durerea intensă, care apare adesea spontan și poate deveni continuă. Această se poate agrava la atingerea dintelui afectat, devenind practic intolerabilă. Durerea cauzată de parodontită nu este doar localizată, ci poate iradia și poate avea un caracter pulsatil.
Pacienții pot manifestă o tendința de a ține gură întredeschisă pentru a evita presiunea asupra zonei afectate, iar față poate părea rigidă din cauza durerii. Persoanele afectate tind să evite atingerea dintelui și să limiteze mișcările capului pentru a reduce disconfortul.
Pe măsură ce infecția progresează, sensibilitatea se intensifica în zona în care urmează să se formeze abcesul, precum și în jurul acestuia. Poate apărea tumefierea mucoasei și a tegumentelor, ceea ce indică răspândirea infecției și inflamației în țesuturile înconjurătoare.
Tratamentul trebuie să fie susținut de proceduri succesive, proprii leziunilor specifice procesului de îmbolnăvire, cu scopul de a promova și întreține evoluția de la ameliorare spre vindecare. Tratamentul este complex, realizat prin proceduri multiple, de ordin medicamentos, chirurgical, de restaurare a morfologiei dinților și arcadelor, de echilibrare a ocluziei, cu atât mai diversificat cu cât boală parodontală prezintă un grad mai avansat de evoluție.
Tratamentul trebuie să fie intensiv, în sensul că odată început, diferitele proceduri terapeutice trebuie să se succeadă la intervale de timp necesare, în general apropiate, evitând pauzele care pot genera accentuarea tulburărilor funcționale și întârzierea evoluției spre vindecare. Tratamentul trebuie să fie individualizat, această fiind principala condiție de succes spre ameliorare sau vindecare. Așadar, parodontita, cunoscută popular ca parodontoză, apare în principal din cauza acumulării de placă bacteriană și tartru.