FOTO, VIDEO: Fantomele de pe Dealul Goestilor

• Locurile sunt bantuite de soldati morti in Primul Razboi Mondial • Fantomele soldatilor ucisi apar numai noaptea • Apar pe dealul care desparte satul Goesti de Braesti • Taranii din Braesti vedeau noaptea, in cimitirul de pe dealul Goestilor si pe valea Braestilor, lumini albe, siluetele unor soldati • Nopti intregi, spiritele celor ucisi coborau de la cimitir pana in vale, la Braesti, dupa care urcau din nou • "Apareau in fata si in spate, pe timp de noapte, tarziu dupa ora 12.00. Aveau forma de schelet a unui om. Eu am auzit ca, in timpul razboiului, in 1916, nu eram nascut, au murit multi soldati, ingropati fara slujba, fara lumanare. Acum apar mai putin. S-au facut, dupa aceea, slujbe religioase, Sfantul Maslu pentru soldatii", a povestit, infricosat, Gheorghe Moldoveanu, in varsta de 72 de ani, din Braesti • Am aflat de la cel mai batran om din sat ca, pe aceste locuri, au murit, in anul 1916, peste o mie de soldati, de tifos, si unii au ramas ingropati fara preot, pe camp, iar altii, in gropi comune • Si pentru ca Dumnezeu a lipsit putin, Diavolul a inceput sa-si faca de cap • De cealalta parte a dealului, in comuna Lungani, pe drumul dintre Lungani si Goesti, in locul numit Podu' Primarului, taranii au vazut oameni fara cap, care mergeau pe drum, diavolul in trup de copil sau de pisica a zapacit mintile oamenilor, iar soldatii fantoma mergeau alaturi de drumeti • Un reportaj care-ti face pielea ca de gaina, marturii ale unor oameni batrani, care au trait pe propria piele aparitiile Soldatilor Fantoma si ispitele Diavolului

In "Tara de dincolo de negura", dupa cum a numit Sadoveanu aceste locuri, dupa ce, in urma cu aproape 60 de ani, a mers la vanatoare, impreuna cu Mihai Amariutei, acum in varsta de 80 de ani, prin padurile Braestilor. In valea strajuita de dealul pe care se afla si astazi salcamul secular, sub care, in urma cu 100 de ani, Barbu Stefanescu Delavrancea a scris Trilogia Moldovei (Apus de Soare, Viforul, Luceafarul), cat a stat la conacul din Goesti, al nepotului sau boierul Misu Stefanescu. Aproape toti taranii din satul Goesti, din comuna Lungani, si din satul Braesti din comuna vecina, cu acelasi nume, stiu ca pe dealul cimitirului si in vale, la coada lacului secat, se petrec lucruri stranii, dar, de frica, putini s-au incumetat sa ne povesteasca. Cand am intrebat-o de fantome pe batrana Trandafira Lita, in varsta de 94 de ani, din Goesti, si-a facut cruce si a cazut, deodata, pe ganduri, cu privirea speriata, atintita in gol. Nu ne-a mai spus nimic. Am plecat. Barbatii au avut mai mult curaj. Intamplarile stranii se petrec de aproape 80 de ani pe dealul Goestilor, langa cimitir. Pe varful Dealului Goestilor se afla un cimitir vechi al satului. Dealul desparte satul Goesti de Braesti, ambele din judetul Iasi. Batranii povestesc ca pe acest deal, in Primul Razboi Mondial, au murit foarte multi soldati, care au fost ingropati fara slujba religioasa, in gropi comune. Si pentru ca au murit fara lumanare si au fost ingropati fara preot, sufletele lor nu se odihnesc. Asa isi explica satenii din Braesti aceste aparitii, care, uneori, sunt ingrozitoare. Dar la Goesti, acolo unde au murit cei mai multi soldati, la coada lacului secat, in locul numit la Podu' Primarului, sau putin mai incolo pe drum, la Fantana Ursachioaiei, oamenii l-au vazut si de Diavol, care, uneori, lua trupul unui copil, alteori facea tot felul de farse drumetilor, asa cum i-a facut profesorului Mihai Apostol, pe care l-a pacalit cu o piele de miel. La Goesti, uneori, fantomele soldatilor mergeau, o buna parte de drum, alaturi de calatori.

Fantomele soldatilor dansau

Fantomele soldatilor apareau numai noaptea, dupa ora 12.00. Cimitirul din Goesti a fost asezat tocmai pe varful dealului, pe cea mai inalta culme din tot tinutul. Partea cea mai abrupta a culmii da inspre Braesti. Aici, in cea mai lunga vale de langa cimitir, au vazut braestenii fantomele soldatilor morti. "Acolo, pe deal, la cimitir, la Goesti, cand eram tanar, aveam 17 - 18 ani, vedeam anumite lumini, erau ingrozitoare, dansau, apareau in spate, in fata, in toate partile in fata mea, in spate, pe timp de noapte. Apareau in fata si in spate, pe timp de noapte, tarziu dupa ora 12.00. Aveau forma de schelet a unui om. Eu am auzit ca, in timpul razboiului, in 1916, nu eram nascut, au murit multi soldati, ingropati fara slujba, fara lumanare. Acum apar mai putin. S-au facut, dupa aceea, slujbe religioase, Sfantul Maslu pentru soldati. Am facut slujbe si sus in deal si pe vale. Unde apareau luminile, sufletele soldatilor morti", a spus Gheorghe Moldoveanu, in varsta de 72 de ani, din Braesti.
Numai cel mai batran om din sat, Ion Moldoveanu, in varsta de 92 de ani, isi mai aminteste de povestea celor peste o mie de soldati, care au murit pe dealul Goesti, in Primul Razboi Mondial. Batranul spune ca soldatii au murit de tifos, pe camp, pe drum, unde ii dobora boala. Uneori, erau ingropati pe camp, unde cadeau. Dupa razboi, numai o parte au fost gasiti si ingropati in cimitir. "In 1916. Nu eram nascut. Eu m-am nascut in anul 1919. Mi-au povestit parintii. Acolo, in deal, la cimitir, sunt ingropati multi soldati. Au murit de tifos. Era un tifos foarte greu atunci. Mureau din picioare, cadeau jos si mureau. Acolo sunt ingropati o mie si ceva de soldati. Au gasit soldati ingropati si pe drumuri. I-au carat oamenii, dupa aceea, in cimitire. Am gasit soldati ingropati peste tot. Cand faceam sapaturi pentru CAP. Peste tot gaseam trupuri de soldati morti. Ii gaseam si ii caram la cimitire", a povestit Ion Moldoveanu, in varsta de 92 de ani, din Braesti.
Insa multi dintre soldatii secerati de razboi nu au avut parte de o slujba religiosa nici dupa aceea, iar trupurile lor au ramas pe campuri, in locurile in care au cazut, in Goesti, pe culmea de pe partea stanga a drumului care leaga satul de Lungani, si pe deal inspre Braesti, la vale de cimitir. "In comuna Braesti sub cimitir, pe deal, in multe seri, am vazut o lumina plimbandu-se pe coasta. Ne-am dus de mai multe ori, mai multi oameni din sat, sa vedem despre ce este vorba. Dar cand ne duceam noi acolo, nu mai era nimic. Disparea. Unii spun ca e Necuratul, altii spun ca este lumina dumnezeiasca. Imi spuneau oamenii, de multe ori nici eu nu credeam. Dar am vazut cu ochii mei. Se vedea cum se plimba o lumina din deal in vale si din vale in deal, pe dealul cimitirului", isi aminteste Mihai Amariutei, in varsta de 80 de ani.

Un loc blestemat

Si pentru ca Dumnezeu a lipsit putin de pe dealul Lunganilor, Diavolul insusi a prins curaj. Aparea in calea drumetilor, in trup de copil sau de pisica. Alteori, pur si simplu, nu lua nici o forma, dar le lua mintile celor care treceau pe drum, in miez de noapte. Le lua mintile, ii purta prin rapi si pe dealuri, iar oamenii se trezeau a doua zi dimineata in locuri in care nu vroiau sa ajunga. O astfel de intamplare a fost povestita de Toma Muscalu, din Goesti.
"Era prin 1974 - 1975. Veneam de la Lungani cu caruta. Fusesem si facusem tuica intr-un sat vecin, cu un tovaras de-al meu. Nu eram beti. Cand veneam, era ora 11 si ceva, aproape 12. M-am dus si am dus tuica lui acasa, eram cu caruta si cu caii mei. Am stat, am mancat oleaca noi amandoi si, dupa aceea, am zis sa plec spre casa. Cand am ajuns in dreptul fantanii, acolo la rascruce, m-am dat jos din caruta si am plecat. Am abandonat caruta.
M-am trezit tocmai la deal de cimitir, ma duceam aiurea spre niste vii. Si cand am ajuns la o ruptura (teren prabusit - n.r), era malul cam inalt asa, cand am dat sa pun piciorul sus, mi-am dat seama: <>, am spus. Cand m-am uitat spre sat, se vedea lumina de la un neon din fata casei unui cetatean. Atunci mi-am dat seama, mi-am spus din nou: "Uai, omule, da' ce caut eu aici, am lasat caii, am lasat caruta". Nu eram beat. Ma intrebam: "Unde am lasat eu caii, unde am lasat eu caruta?". M-am orientat dupa lumina pe care o vazusem si m-am dus acasa. Caii si caruta nu erau. M-am dus mai la vale. Caii si caruta erau acolo unde ii lasasem. Nu umblase nimeni in caruta. Un ceas rau, numai Diavolul putea sa-mi faca asta, la ora aia tarzie. Am ajuns acasa si i-am povestit sotiei. I-am jurat ca nu bausem", a marturisit Toma Muscalu, in varsta de 72 de ani, din Goesti.

Diavolul sub forma de pisica

Badia Muscalu a fost, insa, ispitit de doua ori de diavol. A doua oara, diavolul i s-a aratat in trup de pisica. Se intorcea acasa tot cu caruta, toata noaptea fusese plecat sa cumpere mancare pentru porci. O pisica alba i-a iesit in cale si l-a chinuit o buna parte din drum. Toma a transpirat de frica si din cauza efortului. La sfarsit, dupa ce l-a chinuit o buna bucata din noapte, pisica a disparut dintr-odata. A aparut o scanteie si animalul s-a facut nevazut. Oamenii din sat il stiu pe Toma om serios, nu umbla cu prostii. Stiu ca ceea ce povesteste este adevarat. "Ma dusesem la ferma la Razboieni (langa Targu Frumos - n.r.), sa iau niste mancare pentru porci. Si am stat pana mai tarziu. M-o apucat aproape 12 noaptea, am venit tarziu, prin Albesti (comuna Braesti - n.r). Cand am ajuns aici, chiar pe dealul Goestiului, cum mergeam eu pe langa caruta, la deal, o mata alba fugea cand inaintea mea, cand in spatele meu, cand se repezea intre picioarele mele. Nu-mi facea nimic, dar m-o obosit asa intr-un hal, incat eram tot transpirat. <>, imi spuneam. Iapa mergea greu, caruta era cam incarcata. Am zis ca a sa se duca, ca e o mata salbatica. Am mai mers asa, ma gandeam sa pun mana pe o lopata din caruta. Dar auzisem ca se intamplase si la altii si mi se spusese sa nu fac nimic. Am vazut ca nu se mai termina, eu eram plin de apa pe spate, am sarit in caruta. Pisica se ducea printre picioarele iepei, la deal la vale. Pe urma, am ajuns mai sus pe deal. Eu tot faceam cruce cu limba, cum stiam eu din batrani. Am spus: <>, am vazut eu ca nu-i lucru curat. Cand am vrut sa ma dau jos din caruta, odata parca o facut o scanteie, cum ai face la un aparat de fotografiat, si mata o disparut", a mai povestit Toma Muscalu.

Satana face farse

Profesorul Mihai Apostol preda de o viata la scoala din Goesti. Auzise de la batrani de unele intamplari stranii, cu fantome, oameni fara cap si aparitii ale Diavolului, dar nu le dadea crezare. Asta pana cand a trait o astfel de patanie pe propria piele. Intr-o noapte, pe cand se intorcea acasa de la o petrecere din satul Crucea, Diavolul si-a propus sa-i faca o farsa profesorului Mihai Apostol si a reusit. "Era intr-o sambata seara si un coleg inginer ne-a invitat pe mine si pe un alt profesor la aniversarea zilei lui de nastere, in satul Crucea (comuna Lungani - n.r). Am plecat seara si pe 12.00 m-am intors spre casa, impreuna cu sotia. Era luna plina, parca era ziua afara. Si pe drum am vazut o pielicica de miel. Am facut un pas sa trec, dar m-am intors, sa pun mana sa o iau. A vazut si sotia. Cand sa pun mana, sa ridic de jos pielea de miel, aceasta a disparut. Se spune ca astfel de fenomene se petrec in zone in care oamenii au murit fara lumanare", si-a amintit profesorul Apostol.
Fiind profesor de istorie de zeci de ani, in comuna Lungani, profesorul Mihai Apostol a facut propriile cercetari asupra evenimentelor care se petreceau in satul Goesti. Primele concluzii l-au dus tot la evenimentele petrecute in timpul celor doua Razboaie Mondiale. A marturisit, insa, ca pe dealul Lunganilor au murit foarte multi soldati si in timpul celui de-al Doilea Raboi Mondial. Practic, pe dealul Lunganilor s-a spart, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, linia frontului si, aici, au murit, secerati de mitraliere, sute de romani, rusi sau nemti. "Batranii spun ca acolo nu este un loc curat. Mai multi oameni au spus ca au vazut ba un caine sau un cucos, care mergea de o parte si de alta a soselei, oameni fara cap, care mergeau pe marginea soselei. Aici, in timpul celor doua Razboaie Mondiale, au murit multi oameni. Preotii erau concentrati pe front, iar soldatii erau ingropati fara slujba religioasa. Trebuiau ingropati, ca altfel trupurile putrezeau si incepeau sa miroasa", a adaugat Mihai Apostol.

Intamplari de poveste

Primele cercetari ale fenomenelor stranii petrecute la coada lacului secat, la "Podu' Primarului", sau din dreptul fantanii Ursachioaiei, cum sunt cunoscute locurile aflate la o mica distanta unul de celalalt, pe drumul care face legatura dintre satele Goesti si Lungani, au fost facute in urma cu aproape 40 de ani, de scriitorul Dumitru Papusoiu din Targu Frumos. Acesta primise primele date despre fenomenele paranormale din satul Goesti, de la prietenul sau, Vasile Baciu, care era profesor in localitate. Dumitru Papusoiu a adunat datele oferite de Vasile Baciu, a stat de vorba si cu cateva femei care au trait unele fenomene paranormale, unele chiar ingrozitoare, si a scris nuvela "Fantomele Dealului Lunganilor". "Am publicat nuvela in cartea mea <>, in care am redat o buna parte din fenomenele paranormele care s-au petrecut in aceasta zona. Am stat de vorba cu cateva dintre femeile care au trait acele lucruri. Am stat de vorba, de exemplu, cu Maria Piper, care, in anul 1987, se intorcea de la gara din Sarca, impreuna cu nepoata sa, pe care o chema tot Maria. Femeia mi-a povestit ca, pe cand se intorcea la Goesti, pe la Podu' Primarului, a vazut ca-i apare ceva alb in fata, statura unui om. A intors capul spre stanga si a vazut o alta umbra alba. A intrebat-o pe nepoata sa daca a vazut acelasi lucru. Nepoata a spus ca vazuse siluetele albe, dar ca i-a fost rusine sa spuna pe moment, sa nu se faca de ras fata de matusa sa", a spus scriitorul Dumitru Papusoiu.
Cercetarile si scrierile sale duc spre unul dintre locurile in care, potrivit marturiilor batranilor, au fost ingropati, in anul 1917, mai multi soldati, in timpul Primului Razboi Mondial. Locul este cuprins intre coada lacului secat, Podu' Primarului peste drum, acolo unde, in anul 1960, Vasile Druga, din Lungani, a fost lovit de trasnet si a murit.

Necuratul si construirea Bisericii

Nuvela lui Dumitru Papusoiu contine, insa, si intamplarile prin care a trecut Toader Baciu, in anul 1928, care, impreuna cu alti meseriasi, fusese tocmit sa ridice o biserica in satul Braesti. Acestea ne-au fost povestite, insa, de nepotul lui Toader Baciu, pe nume Vasile Baciu, acelasi care ii furnizase lui Dumitru Papusoiu primele indicii, pentru a scrie despre acest subiect. Vasile Baciu auzise cele petrecute de la bunicul sau, Toader, dar si de la tatal sau, Eugen Baciu. "In anul 1928, bunicul meu fusese tocmit, impreuna cu alti dugheri si zidari, sa ridice o biserica la Braesti. Se tocmisera cu preotul paroh, sa vina cu mancarea lor de acasa. Intr-o zi, pentru ca se terminasera proviziile, venise randul bunicului meu sa se duca dupa mancare. A pornit noaptea spre casa, spre Lungani sa aduca mancare. Ajunsese la o surpatura pe care nu o stia, desi mai trecuse pe acolo. In stanga lui se auzeau chicoteli, ii spuneau: "Lasa, Toadere, ca-ti dam noi faina, sa te saturi. Te-ai apucat sa faci biserici." Iarasi ii aparea o surpatura, o ocolea si ii aparea apoi alta. S-a dezmecitit abia in zori, cand a ajuns la o fantana. Dupa ce a auzit ce i s-a intamplat, ciobanul i-a spus: "Toadere, era diavolul, care te-a pus la incercare, sa nu mai lucrezi la Biserica", a povestit Vasile Baciu, care a adaugat ca si pe tatal sau, Eugen, diavolul, in trup de copil, a incercat sa-l ispiteasca tot pe dealul Goesti. Povestea lui Eugen Baciu indica acelasi loc in care si Toma Muscalu a fost ispitit cativa ani mai tarziu, prima data de diavol intre Goesti si Albita, pe deal. "Mi-a povestit tatal meu, era prin anul 1968, toamna spre amurgire. Mergea pe drum, cand, dintr-odata, langa el a aparut un copilas, care incepuse sa-l traga intr-o rapa. S-a opus din rasputeri, ca altfel il tragea. A pus mana pe acel copil. Cand a pus mana, copilul era din piatra: "Nu te mai du acasa, mergi cu mine", ii spunea copilul. Atunci a vrut sa loveasca copilul cu un bat. Nu a apucat, doarece copilul a disparut", a mai povestit Vasile Baciu.

Cum a vazut spiritele

Dumitru Papusoiu a marturisit ca nu ar fi ajuns vreodata sa cerceteze si sa scrie despre aceste lucruri, daca nu s-ar fi lasat induplecat de Vasile Baciu, bunul sau prieten. Vasile Baciu are, acum, un mic atelier de reparat aparate radio si televizoare vechi, in Targu-Frumos. Cand l-am gasit zilele trecute, in atelier, repara un televizor vechi. La inceput, a fost reticent. A spus simplu ca i-a povestit totul lui Dumitru Papusoiu, putem gasi toate detaliile in cartea "Morisca Vremii". Luat cu binisorul, insa, si-a dat drumul la limba. La inceput, mai timid, a vorbit despre intamplarile stramosilor sai, Toader si Eugen. Apoi a marturisit ca s-a intalnit personal cu fantomele de mai multe ori. "Am lucrat in Goesti, am fost profesor de fizica. Am vazut luminile acelea de la cimitir de mai multe ori. La iesirea din Braesti spre Goesti. Nu pot spune clar ca aveau o configuratie umana. Aveau mai mult o forma nedefinita", a adaugat Vasile Baciu.
Povestile curg in satele Goesti si Braesti. Satenii vorbesc ca, uneori, pe marginea drumului, pe camp, la Podu' Primarului, apar, uneori, si trei oameni fara cap. Sunt imbracati in uniforme de soldati. De la om la om, soldatii fara cap apar fie in fata, fie in spatele calatorului. Se mai vorbeste ca Diavolul apare in trupul unui caine sau a unui cocos. Unii batrani povestesc ca "Soldatii Fantoma" le vorbesc numai trecatorilor cu sufletul curat si ii roaga sa le caute trupul pe camp si sa aduca un preot, sa faca o slujba. Ani la rand, pe valea de langa cimitir si pe drum, la coada lacului sau la fantana Ursachioaiei, preotii din cele doua comune au facut slujbe pentru soldatii cazuti. Dupa multe slujbe, aparitiile misterioase s-au mai rarit. Si nici Diavolul nu a mai avut curaj sa mai iasa, sa tulbure mintile oamenilor.