Ramiro Valdés, unul dintre fondatorii serviciului de securitate G2 și figura din umbra fraților Castro, a murit la 94 de ani. Decesul fostului comandant marchează încheierea biologică a uneia dintre cele mai radicale perioade din istoria Cubei. Anunțul oficial a fost făcut public de președintele Miguel Díaz-Canel, confirmând dispariția unui personaj considerat deopotrivă un stâlp istoric al regimului de la Havana și arhitectul unui sistem opresiv bazat pe modelul sovietic.
De la atacul asupra cazărmii Moncada la victoria din Sierra Maestra
Născut la 28 aprilie 1932, Valdés a fost o figură centrală a mișcării revoluționare încă de la începuturile sale. La doar 21 de ani, el s-a alăturat lui Fidel Castro în asaltul istoric din 1953, supraviețuind ulterior debarcării de pe iahtul „Granma” și luptelor de gherilă alături de Ernesto „Che” Guevara.
După fuga dictatorului Fulgencio Batista în 1959, loialitatea sa i-a asigurat controlul direct asupra structurilor de forță. Dincolo de mitul revoluționarului cu barbă în stilul lui Leon Troțki și uniformă verde-măsliniu, Valdés a devenit eminența cenușie a represiunii interne, conducând agenția de securitate însărcinată cu reducerea la tăcere a disidenței.
Președintele Miguel Díaz-Canel a transmis un mesaj profund afectat pe rețelele de socializare, subliniind legătura strânsă pe care a avut-o cu veteranul regimului. Anunțul oficial a reconfirmat statutul simbolic pe care Valdés l-a păstrat în structurile de partid până în ultimele zile.
„Până la victorie, întotdeauna, comandante!”, a adăugat președintele cubanez.
În ciuda procesului de tranziție generațională inițiat de Raúl Castro, fostul ministru de interne și viceprim-ministru a rămas activ în gestionarea crizelor administrative, inclusiv în sectorul energetic. De-a lungul deceniilor, poziția sa ideologică a rămas complet neschimbată, el insistând constant pe păstrarea controlului absolut al partidului unic. Pentru a înțelege viziunea sa rigidă, este relevantă o declarație pe care acesta a oferit-o în cadrul unui eveniment comemorativ major:
„Nu putem uita că am ajuns aici datorită unității poporului și încrederii sale în revoluție. Trebuie să păstrăm această unitate mai presus de orice, deoarece suntem conştienţi că această luptă nu s-a încheiat.”
Moștenirea politică a unui „Comandant al Revoluției” în fața crizei moderne
Pe lângă rolurile sale în securitate și apărare, în ultimii ani, după ce a murit Ramiro Valdés, istoricii analizează impactul pe care acesta l-a avut în supraviețuirea economică a insulei. În calitate de viceprim-ministru responsabil de gestionarea penelor de curent, el apărea regulat la televiziune cerându-le cetățenilor să limiteze consumul de resurse în numele idealurilor din 1959.
Dispariția sa lasă o masivă breșă simbolică în rândul „generației istorice”. Dacă regimul actual deplânge pierderea unui „Erou al Republicii”, comunitatea internațională și organizațiile pentru drepturile omului privesc moștenirea sa prin prisma abuzurilor comise de structura G2, aparatul de spionaj și represiune pe care Valdés l-a pus pe picioare după manualele KGB. Causele exacte ale decesului nu au fost dezvăluite de autorități.