Astăzi, 12 decembrie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Spiridon, ocrotitorul bolnavilor, al spitalelor și al cizmarilor.
În fiecare an, pe 12 decembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Spiridon, ocrotitorul bolnavilor. Tot în fiecare an, veșmintele cu care sunt îmbrăcate moaștele sale sunt schimbate, iar cele vechi sunt oferite bisericilor din întreaga lume.
Viața Sfântului Spiridon
Creștinii ortodocși îl cinstesc astăzi, 12 decembrie, pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai lumii ortodoxe, cunoscut pentru viața sa modestă, pentru minuni și pentru tradiția unică conform căreia ar părăsi racla și ar veni în ajutorul celor care îi cer sprijinul cu credință.
Sfântul Spiridon s-a născut în Cipru, în jurul anului 270, într-o familie modestă de păstori. A fost căsătorit, a avut o fiică, Irina, iar după moartea soției și apoi a fiicei sale, s-a dedicat vieții monahale și faptelor de milostenie. Pentru curăția vieții sale a fost ales episcop al cetății Trimitunda și a participat la Sinodul Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, unde s-a remarcat ca un puternic apărător al credinței.
Una dintre cele mai cunoscute minuni atribuite lui este „pilda cărămizii”, demonstrată în fața celor prezenți la sinod: din cărămida strânsă în mâna sa ar fi ieșit foc, apă și pământ, simbol al Sfintei Treimi.
Sfântul Spiridon este cunoscut pentru numeroase minuni, dar mai ales pentru vindecări. De-a lungul timpului, a fost considerat ocrotitor al celor bolnavi, al spitalelor, dar și al cizmarilor și cojocarilor. Se spune că însuși împăratul Constanțius, fiul lui Constantin cel Mare, a fost vindecat de episcopul Spiridon, că sfântul a oprit seceta din cetatea sa, a înviat copilul unei femei, a prefăcut un șarpe în aur pentru a scăpa un sărac de nevoi și a vindecat muțenia unui diacon. În Cipru, Sfântul Ierarh Spiridon este iubit ca protector al orașelor și al familiilor.
De ce veșmintele îi sunt schimbate anual
Sfântul Ierarh Spiridon a trecut la cele veșnice în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind înhumat în Biserica „Sfinții Apostoli” din cetatea Trimitunda. Pentru a le păzi de pericole, ciprioții au hotărât mutarea moaștelor în capitala bizantină, Constantinopol. În anul 1453, moaștele Sfântului Spiridon au fost duse în Serbia, iar mai apoi părintele Georgios Kalohairetis le-a adus în Insula Corfu, din Grecia, unde se află și astăzi.
Tradiția spune că moaștele Sfântului Spiridon, păstrate în Insula Corfu, dispar uneori, pentru scurt timp, din raclă, semn al faptului că sfântul „pleacă” să îi ajute pe cei care se roagă lui. Când revin în raclă, papucii sunt găsiți tociți, iar hainele, acoperite de praf. De aceea, veșmintele și încălțămintea îi sunt schimbate anual, iar cele vechi sunt oferite drept binecuvântare bisericilor din întreaga lume.
În popor se spune că în ziua Sfântului Spiridon nu se lucrează în gospodărie; nu se spală, nu se coase și nu se face curățenie pentru a aduce spor în casă și sănătate întregii familii. De asemenea, se spune și că femeile care își doresc să devină mame trebuie să se roage Sfântului Spiridon.
Deși a fost episcop, Sfântul Spiridon a continuat toată viața să îngrijească oile și să trăiască în modestie și cu milă de semenii săi. Tradiția îl amintește ca pe un sfânt blând și apropiat de oameni, căruia i se atribuie nenumărate minuni în viețile celor care îl cheamă cu speranță.
B S !