Audieri publice în Parlamentul României, pe tema anulării alegerilor prezidențiale din decembrie 2024

Pe data de 28 ianuarie 2026, la peste un an de la lovitura de stat din 6 decembrie 2024, am participat ca expert invitat la audierile publice organizate de președinții Comisiilor pentru petiții și cercetarea abuzurilor ale celor două camere ale Parlamentului României, pe tema anulării alegerilor prezidențiale din acel an.

În practica tuturor parlamentelor lumii civilizate, președinții diferitelor structuri parlamentare (în Parlamentul European, orice parlamentar) pot organiza întâlniri pe teme sensibile în care audiază opiniile sau mărturiile invitațiilor. Principiul universal, devenit o cutumă în toate instanțele parlamentare, este cel potrivit căruia „ca să legiferezi trebuie să investighezi”; și ca să investighezi trebuie să îi audiezi pe toți cei care ar putea oferi date și idei utile pentru dezbaterile ce abia apoi urmează a avea loc, în cadrul formal reglementat prin regulamentele de funcționare ale puterii legislative, ca parte a procesului de luare a deciziilor, a procesului de legiferare. 

A susține că o asemenea procedură este ilegitimă este egal cu a susține că pe 6 decembrie 2024 nu a avut loc nici o lovitură de stat, că votul cetățenilor nu contează și că produsele procesului electoral viciat încă din toamna aceluiași an, odată cu interzicerea netemeinică și nelegală a unor candidaturi, ar fi perfect legitime. Cu alte cuvinte, mai direct spus, cei care condamnă inițiativa președinților celor două comisii parlamentare sau minimizează relevanța acesteia, vor, de fapt, din motive dintre cele mai variate, să facă uitat faptul loviturii de stat nu doar pentru a-i valida efectele, dar și pentru a ne împiedica să observăm că ea continuă, la fel cu fracturarea coeziunii naționale pe care a generat-o. 

În plan imediat, importanța acestui demers poate părea mică. Majoritatea instituțiilor publice invitate au refuzat să își trimită reprezentanții. Ceea ce, într-un fel, deși inacceptabil, este de înțeles: instituțiile respective, ca întregul aparat de stat, sunt complice la actul anticonstituțional (nu doar neconstituțional) din decembrie 2024, ca și la frauda electorală din mai 2025. 

Audierea la care am participat și care s-a desfășurat pe parcursul a mai multor zile are, însă, meritul strategic de a nu lăsa răul să se banalizeze, de a nu accepta ca peste crimă și numele criminalilor să se așeze praful uitării, de a nu permite ca visul dreptății și al revenirii la ordinea constituțională să moară. 

Dintr-o asemenea perspectivă evenimentul parlamentar are o importanță uriașă și el trebuie repetat, pentru a deveni o practică. Aceasta cu atât mai mult cu cât Parlamentul ca for colectiv aproape că a devenit o formă fără fond, oferind imaginea lamentabilă a unei turme care mărșăluiește trist, dar fără ezitare, pe strada abatorului. În astfel de condiții trebuie observat că fiecare parlamentar are un mandat propriu pe care este ținut să îl exercite atât în colectiv, dacă se poate, cât și individual, dacă este necesar. 

În ceea ce mă privește, în cadrul „audierii”, care, firesc, s-a desfășurat preluând, mutatis mutandis, regulile de procedură specifice ședințelor ordinare ale comisiilor parlamentare, am exprimat următoarele idei:

1. 1. Victima principală a anulării alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, urmată de impunerea unui Președinte al României printr-o fraudă electorală de proporții în mai 2025, nu este un anume candidat sau cei doi candidați ajunși în al doilea tur de scrutin, ci electoratul român în totalitatea lui, căruia i s-a contestat dreptul de a alege pe Georgescu, Lasconi, Șoșoacă sau pe oricine altcineva. Candidații scoși din joc sunt doar victime colaterale în comparație cu poporul român în plenitudinea lui. 
   2. Anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 constituie nu o simplă încălcare a Constituției, ci un act anticonstituțional care poate fi calificat ca o lovitură de stat de gradul 5 – i. suveranitatea poporului a fost confiscată prin forță (fizică, juridică și morală) de un grup de interese care și-a folosit ilegitim puterea legitimă care i-a fost încredințată, pentru a dobândi o putere mai mare, la care nu era îndreptățit (gradul 1); ii. lovitura nu a vizat doar preluarea puterii de la deținătorul său legitim pentru ca acesta să fie înlocuit de altul, ci a țintit la schimbarea ordinii constituționale a României, în centrul democrației constituționale românești fiind dreptul de a alege și de a fi ales (gradul 2); iii. lovitura a fost dată chiar de către cei chemați să apere ordinea constituțională a statului și asta nu doar de o instituție sau alta, ori de câțiva oficiali izolați, ci de către toate instituțiile alcătuind sistemul imunitar republican (președinte, guvern, parlament, justiție, armată, poliție, servicii secrete, jandarmerie etc.) care în bloc au dezertat de la misiunea lor constituțională (gradul 3); iv. actul anulării din 6 decembrie 2024 nu a fost unul izolat, ci doar un episod acut al unei lovituri de stat continuate care a pornit cu transformarea abuzivă a „Președintelui mediator” în „Președinte jucător” de către Traian Băsescu, urmată de răsturnarea rezultatului la referendumul pentru demiterea acestuia, tot cu concursul CCR și prin intervenția Departamentului de Stat al SUA, și se prelungește în prezent prin arestări demonstrative, inculpări absurde, propagandă agresivă etc. (gradul 4); v. potrivit unor indicii rezonabile, pe lângă factorul intern, lovitura de stat a avut ca autori și factori externi cu sediul la Washington, Bruxelles, Paris și în alte capitale vest-europene (gradul 5).

• Nu există nici o dovadă: i. că în procesul propriu zis al alegerilor au intervenit puteri străine; ii. că o asemenea intervenție ipotetică ar fi putut influența de o manieră semnificativă rezultatul votului; iii. că intervenția s-ar fi produs în procesul intrinsec de votare. Dacă asemenea dovezi ar fi existat ele trebuiau prezentate unei instanțe judecătorești care să stabilească realitatea faptică și să o califice din punct de vedere juridic cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale specifice unui proces corect. Nici instanțele judecătorești și nici CCR nu pot decide pe baza unor probe care abia după judecată ar urma să fie prezentate și nici nu pot lua drept probe valabile alegațiile serviciilor de informații sau datele furnizate de acestea în afara cercetării judecătorești și a duelului judiciar. 

1. 1. Dimpotrivă, există indicii solide, cu confirmări internaționale, potrivit cărora: i. anularea alegerilor, adică nesocotirea voinței populare a avut loc cu sprijin, încurajare sau chiar sub presiune externă; ii. ingerința externă a avut origini occidentale, iar nu estice.  
   2. Motivul logic al anulării nu putea fi decât acela că nici unul dintre candidații calificați în al doilea tur de scrutin nu prezenta garanția că va servi fără opoziție interesele autorilor loviturii de stat, indiferent cine vor fi fost aceștia.
   3. Efectul principal și cel mai grav al loviturii de stat a fost destrămarea totală și iremediabilă a coeziunii naționale a statului român, criteriul acesteia fiind convingerea cetățenilor că sunt în raporturi de drept constituțional cu un stat căruia trebuie să îi fie loiali întrucât el le este loial, precum și că statul vrea, știe și poate să le garanteze drepturile fundamentale (printre care și cel de a alege), securitatea individuală și socială, națională (culturală) și internațională (geopolitică). În lipsa coeziunii sociale nici un stat nu poate funcționa normal, atât în relațiile interne cât și în cele externe. 
   4. Pentru a desăvârși lovitura de stat, care nu și-a atins complet ținta schimbării regimului politic întrucât nu a obținut supunerea deplină a populației (nesupunerea se manifestă inclusiv ca rezistență civică subliminală care duce la anomia statului), actualii guvernanți ai României, inclusiv cu sprijin extern, au declanșat violența de stat și teroarea de stat, împingând societatea spre distopie. 
   5. Refacerea coeziunii naționale nu poate fi realizată decât prin: i. recunoașterea sinceră a faptului loviturii de stat; ii. anchetarea și pedepsirea vinovaților; iii. reluarea procesului electoral de la zero cu respectarea tuturor standardelor democratice, sub guvernarea legii; iv. adoptarea reformelor constituționale și legale apte a face ca asemenea comportamente care încalcă grav contractul social să nu se mai repete.
   6. Astfel de pași presupun plecarea tuturor factorilor de conducere a statului care direct sau indirect au fost asociați loviturii de stat ori au fost beneficiarii ei. Întrucât plecarea lor voluntară este improbabilă, iar instituțiile statului, toate compromise, nu pot dispune, în primul rând pentru că nu vor să dispună, măsurile necesare refacerii coeziunii naționale și reintrării statului român în normalitatea democrației sale constituționale, unica soluție pentru ieșirea din impas este întoarcerea la popor. Poporul trebuie să folosească fără restricție toate mijloacele alternative la votul care i-a fost refuzat, pentru a reintra în controlul suveranității naționale al cărui singur titular legitim este.  

• Speranța este în Dumnezeu și în popor. Dar Dumnezeu este departe și are multe alte griji, în timp ce dușmanii națiunii și libertăților noastre cetățenești este lângă noi și chiar printre noi. Prin urmare, să ne ajutăm singuri și Dumnezeu ne va ajuta!