A fost odată ca-n povești,
Și-a avut grad mare,
O doamnă blondă, tare lată,
Ce era inspectoare!
Timpul a trecut rapid,
Iar doamna inspectoare
A renunțat la tot ce-avea,
Și-a vrut să fie… mare!
Trecu’ o zi, trecură două,
Și-a ridicat o vilă,
Dar pentru toți ea a rămas
Cămiluța Găvroilă!
Într-o bună zi, femeia,
Care e de vârsta-treia,
A ieșit, s-a răsculat,
Și a ajuns deputat…
Dar Cămiluța a uitat
Când lumea, prin Târgușor,
O alinta suav, cu șpagă,
Și îi spunea chiar „Lănțișor”!
Avea aur luat ca șpagă,
Peste tot prin dormitor,
Și-avea un funduleț, băi, frate,
Cât lada de la tractor!
De fundul lu’ Cămiluța
Știe azi cam tot poporul,
Zici că-i pistă de-avioane
Și e lat cam cât vaporul!
Oricum, doamna-i din povești,
De ținut minte un lucru!
Mai bine-o sari,
Decât s-o ocolești!
Despre cariera duduii,
Nu sunt chiar multe de spus,
De când cu Arăgăzel,
Stă doar cu nasul pe sus!
S-a trezit ea peste noapte,
Cel mai tare catindat,
Toată lumea-n târg vorbește
Că se face de rahat!
Atașăm și un link către o melodie care se potrivește perfect în peisaj.