Psalmul 127, cunoscut și ca unul dintre psalmii treptelor, ocupă un loc aparte în tradiția liturgică și duhovnicească a Bisericii Ortodoxe. Află în rândurile următoare când trebuie citit acest frumos acatist.
În textul Psalmului 127 se vorbește despre binecuvântarea pe care o primește omul care se teme de Domnul și umblă în căile Lui, despre rodul muncii cinstite, despre familie și despre pacea care se revarsă asupra întregului Israel. De aceea, acest psalm a fost întotdeauna considerat o rugăciune a familiei, a casei binecuvântate și a vieții trăite în frică de Dumnezeu.
Psalmul 127
Tradiția ortodoxă recomandă citirea Psalmului 127 în special de către cei căsătoriți, pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze viața lor de familie, să le dăruiască rod bun și pace în cămin. Imaginea femeii ca o vie roditoare și a fiilor ca niște mlădițe de măslin exprimă atât continuitatea neamului, cât și stabilitatea spirituală a casei creștine. De aceea, psalmul este rostit cu precădere la cununii, dar și în momentele de rugăciune pentru unitatea și bunăstarea familiei. Mulți duhovnici îndeamnă soții să-l citească împreună, mai ales seara, atunci când familia se adună la rugăciune.
Un alt moment important în care Psalmul 127 este rostit se leagă de rugăciunile pentru copii. El este citit ca o chemare a binecuvântării asupra celor mici, ca ei să crească sănătoși, înțelepți și în frica de Dumnezeu. Imaginea vlăstarilor de măslin sugerează atât fragilitatea, cât și potențialul de viață lungă și roditoare. În acest sens, psalmul devine și o rugăciune de mulțumire pentru darul vieții, dar și de cerere pentru ocrotirea viitoarelor generații.
Psalmul 127 se citește, în același timp, și ca o rugăciune de mulțumire pentru rodul muncii. „Rodul muncii mâinilor tale vei mânca” nu este doar o constatare, ci o promisiune a binecuvântării care vine peste cel ce muncește cinstit și trăiește în voia lui Dumnezeu. Pentru această legătură dintre munca omului și binecuvântarea divină, psalmul este adesea citit și de cei care își încep o lucrare nouă, fie că este vorba de o casă, de un loc de muncă sau de o activitate importantă. Se rostește cu credința că fără ajutorul lui Dumnezeu osteneala rămâne fără rod și că adevărata împlinire vine numai prin binecuvântare.
Când trebuie să citim această rugăciune?
În practica rugăciunii personale, Psalmul 127 se citește adesea împreună cu rugăciunile către Maica Domnului, în special cu Paraclisul Maicii Domnului. Legătura nu este întâmplătoare, căci atât psalmul, cât și aceste rugăciuni se referă la ocrotirea casei, la binecuvântarea vieții și la pacea lăuntrică. De asemenea, poate fi citit după Acatistul Sfântului Ioachim și al Sfintei Ana, care sunt mijlocitori pentru familii și pentru nașterea de prunci. În multe rânduieli, duhovnicii recomandă ca psalmul să fie inclus în canonul zilnic de rugăciune, alături de alți psalmi ai binecuvântării, precum Psalmul 33 sau Psalmul 50.
Citirea Psalmului 127 trebuie să fie făcută cu evlavie și cu înțelegerea adâncului său duhovnicesc. Nu este suficientă simpla rostire, ci este necesară conștientizarea mesajului său: frica de Dumnezeu aduce binecuvântare, munca cinstită este încununată de rod, familia unită este darul cel mai de preț, iar pacea adevărată vine de la Dumnezeu. Cel care citește psalmul trebuie să o facă cu credință și cu rugăciune lăuntrică, cerând ca aceste binecuvântări să se reverse asupra propriei sale case și asupra întregului popor al lui Israel, adică asupra comunității creștine.
Astfel, Psalmul 127 nu este doar o rugăciune de familie, ci și o chemare la responsabilitate și la trăirea în frică de Dumnezeu. El arată legătura dintre viața spirituală și viața cotidiană, dintre munca omului și binecuvântarea divină, dintre intimitatea familiei și pacea întregii comunități.