Capitularea „pro-europenilor” în fața evidenței

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Toți cei care am vorbit despre lovitura de stat dată în decembrie anul trecut de „sistem” pe mâna CCR, prin anularea unor alegeri constituționale, am fost blamați și demonizați pe motiv că am face jocul Moscovei. Sau, în cel mai bun caz, că am fi, la rândul nostru, extremiști. Unii chiar au fost sancționați de inchiziția libertății presei, activă sub forma mai multor instituții.

Iar acum, suntem toți puși, dacă nu în fața evidenței, în orice caz în fața unui document beton și totodată exploziv al Departamentului de Stat al Statelor Unite. În cât timp va face implozie „sistemul”?

Este adevărat, un raport oficial al Departamentului de Stat al Statelor Unite nu este echivalentul unui rechizitoriu făcut de o instituție penală. Reprezintă, aparent, doar un punct de vedere. O concluzie la care au ajuns experții Departamentului de Stat în urma unei analize. Teoretic, concluziile acestui raport ar putea fi greșite. În contrabalanță însă, trebuie să luăm în calcul unul sau mai multe elemente.

Departamentul de Stat al Statelor Unite are la dispoziție unul dintre cele mai elaborate și sofisticate mecanisme din lume, prin care are acces la cele mai multe dintre informațiile sensibile, la secrete bine păstrate de alte state ale lumii, fie că sunt democrații, fie că sunt non-democrații, și dispune de analiști de excepție. Atunci când nu există un interes cu totul și cu totul special de a schimonosi realitatea, de a elabora rapoarte cu conținut propagandistic, suntem obligați să ținem cont de concluziile expuse public în analizele anuale de către Departamentul de Stat al Statelor Unite.

Este imposibil, în acest caz al loviturii de stat din România, să identificăm motive care ar fi putut deturna de la adevăr analiza Departamentului de Stat. Înainte de 6 decembrie eram considerați, pe drept cuvânt, parteneri strategici într-un parteneriat consolidat și confirmat de nenumărate ori cu Washingtonul. Interesele majore de natură geopolitică ale Statelor Unite, în ceea ce privește flancul estic al NATO și, în special, legate de România și Polonia, erau de necontestat. Și sunt în continuare.

Ce s-a întâmplat totuși începând din 6 decembrie până în prezent? Cum am ajuns în situația de a fi taxați, în mod oficial și argumentat în detaliu, de către partenerul nostru strategic, drept o non-democrație?

Dacă ne amintim bine – și ne amintim – mult timp a fost vânturată ideea unor interferențe statale și non-statale de origine rusească, care l-au propulsat, într-un timp record, pe Călin Georgescu drept câștigător detașat al primului tur de scrutin și prezumtiv câștigător al celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Capul șarpelui, respectiv Cătălin Predoiu, coordonatorul serviciului secret al Ministerului de Interne, a recunoscut recent că și-a asumat prezentarea în CSAT a unor informații furnizate de „Doi și-un Sfert” care ar fi probat respectivele ingerințe rusești.

Între timp, în nouă luni de zile, în ciuda angajamentelor asumate, nici președintele României, nici nimeni altcineva, și cu atât mai puțin „capul șarpelui”, nu au reușit să probeze în niciun fel respectivele ingerințe. Mai mult, înainte de a fi reluate alegerile prezidențiale, lui Călin Georgescu i-au fost confecționate mai multe dosare penale care se circumscriu unei presupuse tentative de lovitură de stat pusă la cale de un grup criminal organizat și, în baza acestora, a fost eliminat cu desăvârșire din competiția electorală.

În locul său, reprezentându-i pe suveraniști, s-a prezentat George Simion, care a câștigat detașat primul tur de scrutin, la o diferență de 20 de procente față de Nicușor Dan. După care a intervenit un fenomen absolut halucinant și unic în istorie: într-o singură lună, fără să facă nimic deosebit, Nicușor Dan l-a surclasat pe adversarul său cu 20 de procente și a venit cu un număr uriaș de voturi suplimentare – probabil de la extratereștri, pentru că ele nu au niciun fel de corespondent în statisticile oficiale privind numărul de alegători din România și din străinătate. Și astfel, lovitura de stat a fost desăvârșită.

Ce s-a mai întâmplat între timp? Din interiorul fostei administrații democrate din Statele Unite a fost lansată – dar neasumată politic în mod oficial – informația falsă conform căreia ingerințele în baza cărora ar fi fost anulate alegerile din România ar fi aparținut, de fapt, serviciului secret american, care, vezi Doamne, printr-un mecanism în logică inversă, ar fi acționat în numele lui Soroș, generând o diversiune menită, în final, să-i elimine din cursă pe suveraniști. Această manevră nu prea a funcționat.

Astfel încât am avut de-a face cu un nou scenariu – e adevărat, vizând doar turul doi al alegerilor prezidențiale – în care George Simion a fost aruncat peste bord în mod suspect, conform căruia ar fi intervenit, de această dată, serviciul secret francez, șeful acestuia fiind, într-adevăr, prezent la București și având chiar o întâlnire discretă la Curtea Constituțională.

Raportul publicat zilele trecute de Departamentul de Stat, în opinia mea, clarifică acum toate lucrurile. Și nu întâmplător, acest raport vine cu o mare întârziere comparativ cu celelalte analize anuale ale aceleiași instituții. Analiștii s-au documentat temeinic și au ajuns la concluzia că, prin anularea alegerilor, România a derapat grav de la prevederile propriei constituții și de la normele democratice, autoritățile călcând literalmente în picioare voința alegătorilor.

Raportul Departamentului de Stat nu este un rechizitoriu. Dar el poate – și ar trebui – să stea la baza unei anchete penale făcute la cel mai înalt nivel al statului. Asta, desigur, în măsura în care mai există și alți procurori în România decât cei care îl anchetează pe Călin Georgescu, procurori care au coloană vertebrală, care au conștiință, care vor să salveze independența justiției și care, profesional, sunt capabili să declanșeze și să ducă la bun sfârșit o investigație de o asemenea gravitate cum este lovitura de stat începută în 6 decembrie anul trecut și încheiată în primăvara acestui an.

În final, autorii loviturii de stat trebuie pedepsiți cu toată asprimea. Dacă nu penal, inevitabil, ei vor fi pedepsiți cât se poate de curând, și electoral, și moral.

Nu este deloc întâmplător că Oana Țoiu, ministrul de externe, a dat zilele trecute în bâlbâială și a recunoscut cât se poate de explicit că România și-a pierdut relevanța în fața partenerului strategic tocmai în urma evenimentelor grave care au debutat în 6 decembrie anul trecut.