Ce înseamnă 500 leucocite în urină și care este tratamentul corect? Iată ce trebuie să știi!

Prezența a 500 de leucocite în urină, cunoscută și sub numele de leucociturie, indică o posibilă infecție a tractului urinar sau o altă afecțiune medicală. Tratamentul depinde de cauza specifică a leucocituriei și poate include antibiotice, antiinflamatoare sau alte medicamente, conform recomandărilor medicului.

Analiza urinară este una dintre cele mai frecvente și utile investigații paraclinice în practica medicală curentă, oferind informații rapide și valoroase despre starea sistemului urinar. Printre parametrii investigați, leucocituria reprezintă un marker important al unei posibile infecții sau inflamații la nivelul tractului urinar. În mod normal, urina nu conține leucocite în cantități semnificative, iar detectarea unei concentrații crescute, precum 500 leucocite per microlitru, impune o analiză atentă a cauzelor posibile și, dacă este cazul, inițierea unui tratament corespunzător.

Ce înseamnă 500 leucocite în urină și care este tratamentul corect?

Prezența leucocitelor în urină, în special într-o concentrație atât de crescută precum 500 leucocite per microlitru, reprezintă un indicator clinic semnificativ, deseori asociat cu o infecție a tractului urinar, dar care poate reflecta și alte procese patologice inflamatorii sau imunologice ale sistemului urogenital.

În mod normal, urina este un lichid steril, iar prezența celulelor albe în cantități mari indică activarea sistemului imunitar local, fie ca răspuns la o agresiune bacteriană, fie ca urmare a unui dezechilibru imunologic care afectează integritatea epiteliului urinar.

De cele mai multe ori, această situație este întâlnită la femei, datorită particularităților anatomice ale tractului urinar feminin, cum ar fi uretra mai scurtă, care permite ascensiunea mai facilă a bacteriilor din zona perineală. Totuși, cazurile nu sunt limitate la acest sex, iar o analiză corectă necesită corelarea simptomatologiei clinice cu rezultatele de laborator, istoricul medical și eventualele comorbidități ale pacientului.

Tratamentul unei astfel de afecțiuni nu trebuie să fie inițiat automat doar pe baza valorii crescute a leucocitelor, ci trebuie să urmeze un parcurs diagnostic riguros, începând cu efectuarea unui sumar de urină complet și, obligatoriu, a unei uroculturi cu antibiogramă.

Aceasta din urmă are rolul de a identifica agentul etiologic implicat și de a ghida alegerea antibioticului optim, având în vedere contextul global de creștere a rezistenței bacteriene la tratamentele uzuale. În lipsa uroculturii, tratamentul empiric poate fi justificat doar în cazurile cu simptomatologie tipică și severă, dar chiar și atunci este preferabilă recoltarea probei înainte de începerea terapiei.

Alegerea antibioticului trebuie făcută cu discernământ, ținând cont nu doar de eficacitatea sa bactericidă, ci și de profilul său de siguranță, de eventualele reacții adverse, de interacțiunile medicamentoase și de particularitățile pacientului, cum ar fi vârsta, sexul, funcția renală, sarcina sau prezența altor boli cronice.

Ce mai trebuie să știi

În ceea ce privește pacientul care prezintă 500 leucocite în urină, abordarea trebuie să fie diferențiată în funcție de manifestările clinice: dacă sunt prezente simptome clasice precum disurie, urinări frecvente, urgență micțională sau dureri hipogastrice, atunci probabilitatea unei cistite acute este ridicată, iar tratamentul cu antibiotice orale pe termen scurt, cum ar fi nitrofurantoina sau fosfomicina, poate fi eficient.

Dacă însă simptomatologia include febră, frisoane, dureri lombare sau greață, se ridică suspiciunea unei pielonefrite acute, caz în care se impune un tratament mai agresiv, uneori cu antibiotice administrate intravenos și monitorizare atentă, întrucât complicațiile, cum ar fi sepsisul sau afectarea funcției renale, nu sunt de neglijat.

În absența simptomelor, adică în cazul unei leucociturii asimptomatice, decizia terapeutică trebuie luată cu prudență, deoarece administrarea de antibiotice poate fi contraindicată, excepție făcând cazurile particulare, precum gravidele sau pacienții cu intervenții urologice recente.

Pe lângă tratamentul etiologic, adică combaterea cauzei infecțioase, este esențială și gestionarea corectă a factorilor favorizanți. Consumul insuficient de lichide, igiena intimă inadecvată, folosirea de produse iritante în zona genitală, retenția urinară sau golirea incompletă a vezicii pot contribui la recurența infecțiilor urinare și trebuie abordate ca parte a strategiei de prevenție.

În plus, educația pacientului cu privire la importanța finalizării curei de antibiotic, evitarea automedicației și necesitatea prezentării la medic în cazul reapariției simptomelor joacă un rol esențial în controlul acestei patologii frecvente, dar deloc banale.

Nu în ultimul rând, trebuie amintit faptul că o simplă analiză de urină, deși extrem de accesibilă și aparent banală, poate oferi indicii prețioase nu doar despre infecții, ci și despre afecțiuni mai grave, cum ar fi bolile renale cronice, litiaza urinară sau neoplasmele tractului urinar. De aceea, orice anomalie semnificativă, cum este și prezența a 500 leucocite în urină, merită investigată temeinic și tratată în mod responsabil.