Sosurile românești, însă nu numai, se folosesc în bucătăria din antichitate, în diferite forme primitive, însă termenul pe care-l folosim astăzi a fost impus în bucătăria franceză a secolelor XVI – XVII. Unele dintre ele au devenit atât de cunoscute, încât se găsesc în toată lumea.
Pentru sosurile românești, mulți dintre chefii din prezent apelează la vechile rețete pentru a se inspira și a crea noi preparate plecând de la povești culinare din trecut. Motiv pentru care, un sos bun, la momentul potrivit face diferența între o mâncare bună și una delicioasă.
Ce sosuri românești regăsim în istoria culinară a bucătăriei noastre
Unul dintre sosurile românești folosite în bucătăria bucureșteană la 1850 este sosul de sardele. Pentru a simți gustul de altă dată tot ceea ce trebuie să faci este să cureți 4 sărdele desărate bine de solzi și de oase, le toci mărunțel cu puțină ceapă, frunză de pătrunjel și coajă de lămâie, apoi rumenește 15 gr de făină cu 15 gr de unt și aruncă cele tocate înăuntru. Se prăjește un pic, se toarnă zeama de carne, se potrivește după gustul tău însă trebuie ca sosul să fie un pic mai gros și se lasă să fiarbă.
Bucătăria bucureșteană la 1850 a abordat și o variantă mai rafinată adăugând într-un sos de hrean câteva migdale curățate și pisate mărunțel. Astfel că se opărește 2 rădăcini de hrean, se curăță și se rase peste care se adaugă puțintică zeamă de carne, se înfierbântă apoi un litru de lapte dulce, peste care se pune hreanu și migdalele, se adaugă și puțin zahăr și se lasă la înfierbântat puțin, fiind la fel de bun ca orice alt dressing.
Dacă ne gândim la bucătăria românească nu avem cum să nu ne gândim la gustoasele patlagele roșii. Pentru acest sos de patragele roșii trebuie să rumeniți jumătate de lingură de făină cu o lingură de unt, apoi se pisează 16 sau 18 patragele roșii într-o cratiță și se lasă la fiert. Se dau apoi prin sită și se potrivește de sare, apoi se adaugă puțin zahăr și se lasă la fiert.
Cele mai bune marinade din lume
Unul dintre cele mai cunoscute și mai bune sosuri din lume este Ragu Toscano care este un sos consistent de carne, italian și bineînțeles, după cum îi spune și numele, din Toscana.
Se prepară din carne de vită, bucăți de cârnați, roșii, vin, ulei de măsline și un sofrito, un fel de tocăniță mediteraneană făcută din ceapă, morcovi și țelină. Există numeroase rețete de ragu, care diferă în funcție de regiunea în care este preparat și este foarte bun de servit la micul-dejun, după ce te-ai delectat cu o ceașcă de cafea.
Sosul alb de unt este un alt sos care a devenit foarte popular în anii 1960 și 1970, atunci când bucătarii francezi au încercat să înlocuiască sosurile mai grele cu rântașuri cu unele mai ușoare. Acest sos gros, bogat și cremos este făcut din unt, vin alt, șalotă și oțet de vin alb. Are o aromă ușor dulce, acidulată care se potrivește mai ales cu peștele, crustaceele și sparanghelul.
Mujdeiul, al nostru preaiubit sos este o variante românească a sosului de usturoi aioli. Se face din căței de usturoi, ulei de floarea-soarelui, sare și apă. Usturoiul este zdrobit, frecat cu sare și ulei, după care se adaugă apă. Acesta, care este unul dintre cele mai bune sosuri românești este servit de obicei cu pește sau cartofi prăjiți.