Actualitate

Cum a ajuns o femeie respectată de o comunitate întreagă să rămână fără loc de muncă! De atunci au respins-o toți angajatorii din Iași – VIDEO

Publicat: 19 oct. 2019

„Patronii vor fete, vor tinere, nu pe cineva ca mine”. Este strigătul de disperare al unei femei din Iași care de mai bine de șase luni nu reușește să își găsească un loc de muncă. Angajatorii, susține femeia, vor „altfel” de angajate. Deși Iașul se confruntă cu o criză a forței de muncă, situație dezastruoasă în care se află județul de mai mulți ani, lucrurile nu par să se schimbe

O femeie din Iași, în vârstă de 55 de ani, a ajuns la disperare, după ce niciun agajator nu a vrut să îi ofere un loc de muncă. După ce a rămas șomeră, și-a căutat un loc de muncă într-un anumit domeniu și ar fi acceptat și un post plătit cu salariul minim pe economie, dar nu a fost angajată. Motivele invocate de angajatori au lăsat-o fără replică. Situația este cu atât mai revoltătoare cu cât județul Iași se confruntă cu o criză fără precedent a forței de muncă, fiind aduși angajați inclusiv din țările asiatice pentru a acoperi deficitul de personal din domenii precum construcțiile.

„Patronii vor tinere”

De mai bine de jumătate de an, Mioara Broșteanu se lovește de o societate superficială care pune mai mult preț pe aspectul fizic, și nu pe aptitudinile unei angajate cu vechime de zeci de ani. Femeia a simțit pe propria piele ceea ce spun specialiștii: femeile de peste 45 de ani care se află în căutarea unui loc de muncă nu sunt acceptate de angajatori. Statisticile arată că vârsta este, de cele mai multe ori, una din cauzele respingerii candidatelor la angajare. Asta a experimentat și ieșeanca în vârstă de 55 de ani. „Îmi caut orice loc de muncă, vânzătoare la un magazin alimentar, orice ar fi. Dar patronii nu vor o femeie de 55 de ani. Vor fete, vor tinere. E afacerea lui. Ca patron, el își alege angajații. Nu sunt șanse, doamnă, să te angajezi la vârsta mea, nici cu 12 milioane pe lună, în mână”, susține ieșeanca.

Nu mai sunt ferme zootehnice

Femeia a lucrat ca tehnician veterinar la cabinetul unui medic din comuna Andrieșeni. Din cauză că efectivele de animale s-au redus semnificativ în ultimii ani, nici serviciile sale nu au mai fost căutate. „Am lucrat la un cabinet veterinar din Andrieșeni. Nu mai au animale oamenii și de asta nici noi nu mai aveam ce face. Așa a considerat medicul veterinar. Erau atâtea ferme, oameni cu animale, acum nu mai are nimeni. Am fost doi tehnicieni veterinari, dar patronul ne-a dat afară pe amândoi. Noi făceam tratamentele animalelor, le îngrijeam”, spune Mioara Broșteanu.
În prezent, femeia trăiește din ajutorul de șomaj. „Din aprilie sunt șomeră. Am un copil student la Medicină în anul patru și am noroc de el că nu trebuie să cheltui mulți bani, că ia bursă și eu trăiesc din ajutorul de șomaj de 617 lei. După 34 de ani de muncă…”, mai spune tehnicianul veterinar. Mioara Broșteanu a precizat că nici experiența acumulată nu a contat la angajare. „Luam salariul minim pe economie. Așa e la patron. Am avut atâția ani de vechime, 34 de ani, și tot nu m-a ajutat cu nimic”, a declarat femeia.

„Stau și în Iași dacă e nevoie”

Ieșeanca a încercat să își găsească un loc de muncă la fermele din împrejurimi, însă nici acolo nu a avut noroc. Din cauză că foarte puțini fermieri mai cresc animale, nici de angajați nu e nevoie. Nici în cabinetele veterinare nu a găsit loc, deși una din două familii deține un animal de casă. „La fermele mari s-au axat pe cultura mare, acolo se dau subvențiile la timp, nu mai au nevoie de angajați”, mai spune ieșeanca.
Aceasta ar vrea un loc de muncă unde să câștige măcar salariul minim pe economie, chiar dacă va fi nevoită să se mute la oraș și să cheltuiască bani pe cazare. „Eu am făcut Liceul Agricol Industrial Miroslava, iar din ’89 m-am angajat la cabinetul veterinar din Andrieșeni. Patronii la care am mai fost să mă angajez au zis că am liceul și nu am prea multe variante. Eu stau și în Iași dacă este nevoie, numai să îmi găsesc ceva să muncesc”, mai spune ieșeanca.



loading...

Comentarii
  • Pentru patron, omul este un sclav oricand dispensabil. Vorba aluia cand a venit vorba de capitalism: „Frumos este tabloul, dar prea prea stramta-i este rama. Nu se vede nici casieria, si nici tarcul de sclavi”.

  • Are dreptate femeia. Parca au innebunit toti patronii. Vor numai cotoharle tinere, care, pe langa angajate, le mai sunt si amante. Iar daca vor spre angajare barbati, vor ca acestia sa fie tineri si cu multa experienta (daca s-ar putea, anii de experienta sa fie dubli ca anii de varstă), sa aiba permis de conducere pentru a-l trimite pe coclauri si sa vada casa numai in weekend (poate nici atunci), sa nu fie insurati (pentru a nu avea obligatii familiale si a sta la firma sau in delegatii mai tot timpul) etc etc etc. E, spor la cautat. Ei nu vad ce lipsa de forta de munca e ? mai au si pretentii ? sa lucreze ei. In viitorul nu prea indepartat, vor fi bucurosi sa angajeze si pensionari, numai sa aiba oameni. Dar, daca minte nu e, va fi vai de firmele lor.

  • Ultima interogata – Petronela Besleaga, nu cunoaste limba romana: „avem o flexibilitate foarte mare in ceea ce privesc turele”, adica ea priveste turele.

Adauga un comentariu