Un pom de migdal îți poate oferi unele dintre cele mai sănătoase gustări, cu un conținut semnificativ de nutrienți.
Fiind originar din Asia Mică, Africa de Nord, Siria și Iran, acesta presupune anumite condiții de aclimatizare și creștere ce are ca scop fructificarea în România.
Iată ce trebuie să știi despre un pom de migdal
Acest pom fructifer presupune mai multă răbdare din partea cultivatorilor, întrucât acesta nu fructifică din primii ani. Cu toate acestea, după plantare, tulpina i se dezvoltă într-un timp destul de scurt.
Acesta iubește lumina, așadar, are nevoie de un spațiu cât mai îndepărtat de clădiri sau obiecte ce îi pot afecta creșterea, apoi fructificarea. Roadele încep să apară după aproximativ 3 ani de la plantare, iar forma coroanei specifică a acestui pom este vasul ameliorat cu 4 șarpante.
Migdalul se deosebește de alți pomi printr-o perioadă de vegetație mai lungă, care începe primăvara devreme, urmează o perioadă de repaus pe perioada anului, apoi în mijlocul toamnei își pierde frunzele. Schimbările de climă au un impact semnificativ asupra acestei culturi. Temperaturile prea scăzute din timpul iernii sau foarte ridicate vara, când sunt secete, pot influența această cultură.
Temperatura optimă pentru migdal este de aproximativ 11 grade Celsius, iar în sezonul rece poate rezista până la -25 de grade Celsius. Un alt aspect important de menționat este că pentru o dezvoltare optimă a acestuia trebuie utilizat un sol care este bogat în nutrienți. Însă, dacă nu dispui de un astfel de sol, poți apela la un îngrășământ organic.
Deși plantarea sa se face doar primăvara, solul trebuie pregătit încă din timpul verii.
Alte informații valoroase despre plantarea sa
Un teren ideal pentru un migdal trebuie să îndeplinească mai multe condiții. Printre aceste condiții se enumeră faptul că trebuie să fie arat la o adâncime de 30 de cm, să fie fertilizat cu resturi din graj, să fie curățat de buruienile dăunătoare și să fie nivelat, să aibă o expunere la sud și să fie protejat de vânt.
Plantarea propriu-zisă constă în realizarea schemei de plantare, unde este recomandată o distanță de 5×5 metri între puieți, punerea țărușilor ce ghidează alternarea soiurilor și săparea gropilor cu ajutorul burghiului sau manual.
După plantare, rădăcinile sale devin puternice odată cu venirea iernii. În acest sens, este necesară scurtarea vârfurilor de la rădăcini sau reducerea unei treimi din lungime, dacă acestea sunt foarte lungi.
La fel cum se procedează și pentru restul pomilor, este necesară o etapă de fertilizare, astfel încât să ai parte de o recoltă bogată. În acest sens, trebuie aplicați fertilizatori ce conțin azot primăvara, la început de vară și toamna. Toamna se poate folosi și potasiu și fosfor.
În ceea ce privește bolile, cele mai întâlnite sunt cancerul bacterian, monilioza și vărsatul prunelor. Dăunătorii cei mai periculoși sunt afidele, acarienii, viermele merelor și viermele prunelor. Aceștia pot fi înlăturați cu insecticide, dacă se acționează la timp.
Un pom de migdal este o variantă ideală pentru a fi cultivat, întrucât fructele sale reprezintă o gustare delicioasă, ce aduce multe beneficii organismului.