Cum se face corect o pomană pentru cei morți. Acest obicei își are izvorul în ideea de sacrificiu

Multă lume se întreabă cum se face corect o pomană pentru cei morți, mai ales că acum ne aflăm în Postul Paștelui. După cum se știe, tradiția ortodoxă a stabilit ca în sâmbetele din Postul Mare să se facă pomenirea celor adormiți. Preotul Paul Iulius Negoiță susține că pomana pentru cei morți trebuie făcută cu simțul măsurii, fără exagerări.

În Biserica Ortodoxă, pomana sau praznicul pentru cei adormiți își are izvorul în vechile agape din trecut. Acest termen implică ideea de sacrificiu, mai ales că jertfa de pe Cruce a Mântuitorului reprezintă iubirea supremă. Prin iubire și milostenie creștinii formează o comunitate aparte. De aici și tradiția ca după un eveniment trist (hram, înmormântare sau parastas) să se dea de pomană celor săraci mâncare.

RomaniaTV

S-a dat lege! Pensii duble pentru aceşti români chiar din luna mai. Banii se achită retroactiv

Observatornews.ro

Azi este Lunea Albă din Săptămâna Luminată, ziua în care se deschid porţile Raiului. Tradiţii şi superstiţii în a doua zi de Paşte

Cum se face corect o pomană pentru cei morți

Pomana este un act de milostenie ce se face atât pentru ajutorarea celor vii, cât și pentru sufletul morților. Pomana pentru morți o fac cei rămași dintre rude, pentru a mijloci îndurarea lui Dumnezeu. După înmormântare se sfințește pomana, adică lucrurile ce se dăruiesc celor săraci (mâncare, veșminte, obiecte). Pomenirea se face îndată după înmormântare, apoi se repetă la 9 și la 40 de zile, după care la o jumătate de an, la un an, la 7 ani după moarte, cât și la diferitele momente de pomenire a morților stabilite de Biserică.

Preotul Paul Iulius Negoiță a scris pe pagina sa web despre pomenile care se fac pentru persoanele care au decedat.

„Morţii nu mănâncă, însă eu am scotocit firesc prin pachetele primite la diverse momente ceremoniale şi nu cred că sunt singurul. Pe de altă parte, şi dacă ar mânca morţii, ar mânca… foarte puţin.

E minunat gestul de a reface masa comuniunii cu cei plecaţi. Fizic ei nu sunt, dar spiritual îi simţi. Chiar dacă uneori tristeţea e înlocuită cu ceva mai multă veselie, pomenirea celui ce nu stă la masă are loc. Istorii, clipe, amintiri, povesti. Toate au alt rost atunci când sunt spuse într-un cadru rânduit.

În niciun caz aceste întâlniri sau daruri nu sunt date să îndestuleze pe cineva sau pentru că cineva ar economisi un prânz acasă, ci sunt clipe ale unor întâlniri spirituale, care se sting uşor, după un ritm aproape natural. Deci, fără fast, fără zgomot, fără cantităţi. Puţin, cu suflet şi e destul”, a scris preotul Paul Iulius Negoiță.

Care este semnificației acestui gest de milostenie

Pomana uneori indică superioritatea celui ce dă. Însă o astfel de milostenie trebuie înțeleasă în înțelesul de caritate, înțeles pe care Apostolul Pavel îl ridică până la înțelegerea de iubire. Pomana este un act de milostenie pe care-l fac rudele în amintirea decedatului, pentru a mijloci îndurarea lui Dumnezeu.

Pomana se face și în sens de milostenie, pentru ca cei prezenți, în rugăciunile lor, să-și aducă aminte de cel adormit, dar mai ales simbolizează cererea către Dumnezeu spre a ușura păcatele celui răposat.Totuși, pomană trebuie făcută cu simțul măsurii, adică evitate exagerările, devierile de la rostul ei inițial și esențial.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că trebuie „să transpire bănuțul în mâna voastră până ce faceți milostenie”, în sensul că trebuie într-adevăr să-l căutăm pe cel cu adevărat sărac. Pomana trebuie să aibă, în esență, un caracter de rugăciune către Dumnezeu și de pioasă cinstire a memoriei decedaților, să nu fie prilej de trufie pentru urmași.