Sindromul vestibular mai este cunoscut și sub denumirea de sindrom vertiginos, fiind constituit din totalitatea manifestărilor patologice cauzate de afectarea nervului vestibular, care este răspunzător, în principal, de menținerea echilibrului.
Sindromul vestibular se referă la un grup de afecțiuni cauzate de disfuncții ale sistemului vestibular, care este responsabil pentru echilibru și orientare spațială. Acest sistem include structuri din urechea internă și părți ale creierului.
Cum se manifestă sindromul vestibular
Sindromul vestibular periferic poate afecta unul sau ambele sisteme vestibulare ducând la simptome precu vertijul și dezechilibrul, asociate cu disfuncții ale urechii interne sau ale nervului vestibular. Apariția bruscă a vertijului sever asociat cu greață, vărsături și dezechilibru, care durează de obicei mai mult de 24 de ore și este adesea cauzat de afecțiuni precum nevrita vestibulară sau un accident vascular cerebral poartă denumirea de sindrom vestibular acut.
Simptome precum amețeală și vertijul indică un dezechilibru în sistemul vestibular, iar aceste tulburări de echilibru pot apărea la orice vârstă, cu o prevalență crescută odată cu înaintarea în vârstă.
Canalele semicirculare, umplute cu lichid, prezente la nivelul urechii detectează mișcările capului și transmit aceste informații către creier, pentru a menține echilibrul. Diferiți factori pot afecta funcționarea sistemuli vestibular și pot provoca simptomele asociate cu tulburările de echilibru.
Atunci când sistemul vestibular este afectat din diferite cauze, pot apărea tulburări vestibulare. Aceste tulburări sunt adesea însoțite de simptome precum amețeală și senzația de instabilitate sau de pierdere a echilibrului.
Un simptom frecvent este vertijul, adică percepția unei mișcări sau a unei senzații de mișcare, fie că este vorba despre propriu corp sau despre mediul înconjurător, chiar dacă nu există nicio mișcare reală.
În plus, atunci când creierul trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a menține echilibrul, poate apărea o senzațe de confuzie mentală. În cazurile tulburărilor vestibulare, pacienții pot experimenta și tinitus, adică un zgomot anormal perceput în urechi.
Auzul poate fi, de asemenea, afectat, manifestându-se prin reducerea capacității de a auzi sunetele. Alte simptome ce sunt asociate cu această tulburare sunt senzația de greață și tulburările psihologice, cum ar fi anxietatea și depresia.
Cauzele și factorii de risc
Cauza principală a sindromului vestibular central sever este o formă de accident vascular cerebral ischemic, care afectează partea din spate a creierului. O altă cauză semnificativă este o afecțiune a sistemului nervos numită boală demielinizantă.
Cauzele sindromului vestibular periferic includ neuronita vestibulară, vertijul paroxistic pozițional benign, labirintita, Boala Meniere și traumatismele craniene. Aceste afecțiuni pot provoca simptome precum vertijul, pierderea auzului și presiunea auriculară.
Cauza predominantă a apariției sindromului vestibular acut este neuronita vestibulară. Rareori, simptomele sindromului vestibular acut sunt asociate cu un accident vascular. Sindromul vestibular poate fi declanșat de o varietate de factori, cum ar fi utilizarea anumitor medicamente, infecții ale urechii sau tulburări de circulație sanguină către urechea internă.
De asemenea, acumulările de calciu în canalele semicirculare pot contribui la apariția acestuia. Odată cu înaintarea în vârstă, sistemul vestibular poate fi afectat de modificările specifice legate de vârstă, ceea ce poate crește riscul de a experimenta simptome vestibulare.
Totodată, există afecțiuni genetice sau predispoziții ereditare care pot să crească riscul de tulburări vestibulare. Tratamentul sindromului vestibular este adaptat în funcție de cauza specifică.