Date oficiale: 77 de cazuri de femicid în România, în primele opt luni din 2025

O investigație realizată de platforma Snoop dezvăluie un adevăr cutremurător despre violența extremă împotriva femeilor în România: din 89 de cazuri de omor și tentativă de omor comise de bărbați asupra femeilor în primele opt luni ale anului 2025, 77 se încadrează în definiția femicidului, uciderea femeii doar pentru că este femeie.

Potrivit datelor centralizate de la 42 de Parchete din țară, la fiecare trei zile un bărbat a încercat să omoare o femeie. Iar în aproape jumătate dintre cazuri, tentativa a devenit crimă: 46 de femei au fost ucise.

Ce înseamnă „femicidul”

Conform definițiilor ONU, OMS și Convenției de la Istanbul, femicidul reprezintă uciderea intenționată a unei femei sau fete de către un bărbat, adesea partener sau fost partener, din ură, posesivitate sau dorința de control. În analiza realizată de Snoop, în această categorie intră partenerele, fostele partenere sau rudele de sex feminin ucise de bărbați.

Cazurile de femicid s-au înregistrat în 23 de județe și în București, adică în aproape două treimi din țară.

Cele mai periculoase zone pentru femei sunt Iașiul, Capitala și Prahova:

• Iași: 10 cazuri (2 crime, 8 tentative)
• București: 9 cazuri (1 crimă, 8 tentative)
• Prahova: 7 cazuri (4 femei ucise, 3 tentative)

În județul Brăila, alte patru femei au fost ucise, două chiar în orașul Brăila. La polul opus, Tulcea și Covasna nu au raportat niciun caz de omor sau tentativă de omor asupra femeilor în 2025.

Femeile, singure în fața violenței

Andreea Braga, directoarea Centrului FILIA, avertizează că România continuă să reacționeze doar după tragedie, nu să prevină.

„Este vital să ne uităm la ce se întâmplă în orașele mici și în mediul rural, unde lipsesc specialiști și resurse pentru prevenirea violenței și sprijinul victimelor”, afirmă Braga.

Realitatea confirmă acest dezechilibru:

• 28 de femei au fost ucise în mediul rural,
• 18 în orașe.

Când vine vorba de tentative, raportul se inversează ușor: 19 la sat, 24 la oraș. Diferențele geografice nu fac decât să sublinieze un fapt dureros: niciun spațiu nu e sigur pentru femei, fie că locuiesc într-un sat izolat sau într-un cartier aglomerat.

Instituții care nu comunică

Jurista Diana Ionescu, lector la Universitatea Babeș-Bolyai, explică de ce statul eșuează constant în protejarea victimelor.

„Legătura dintre poliție, parchet și DGASPC-uri e aproape inexistentă. Femeile nu primesc suport real, rămân captive în violență și adesea își retrag plângerile. Fără consiliere și sprijin psihologic, victima nu reușește să iasă din cercul abuzului, iar multe cazuri sfârșesc în tragedii”, avertizează Diana Ionescu.

Această lipsă de reacție a autorităților alimentează neîncrederea. Multe femei nu mai raportează abuzurile, din rușine, frică sau convingerea că nimeni nu le va ajuta.

Datele din 2025 confirmă o realitate care se repetă an de an: România nu are un sistem eficient de prevenție, de protecție a victimelor și de urmărire a agresorilor.

În timp ce Europa discută despre politici de egalitate și siguranță, în România, femeile încă mor în tăcere, ucise de cei care ar fi trebuit să le iubească.