Un macaz a dat peste cap toată circulația tramvaielor din municipiul Iași! Echipele de intervenție au trebuit să facă improvizații pentru ca vagoanele să poată înainta

🔧 Macazul de la „5 drumuri”: un pensionar forțat să mai lucreze încă două vieți jumate

Textul descrie perfect o realitate absurdă: un macaz care și-a depășit durata de viață de două ori și jumătate (avea anul trecut) continuă să fie folosit ca și cum ar fi un veteran decorat, obligat să mai tragă încă un schimb pentru că… „așa e la noi”.

Și, evident, când cedează, nu e vina nimănui.
Nu e vina infrastructurii, nu e vina lipsei de investiții, nu e vina managementului.
E vina vatmanului ori a… macazului, care „a fost defect”.

🎩 Cristian Stoica – directorul general care a descoperit teleportarea: dispare când e nevoie de el

Declarația directorului general Cristian Stoica rămâne o capodoperă de management românesc:

> „Macazul și-a depășit durata de viață de două ori și jumătate.”

Asta e genul de frază pe care o spui când vrei să pari sincer, dar de fapt recunoști public că ai știut, ai văzut, ai avut rapoarte, ai avut sesizări, ai avut oameni care ți-au spus, dar… ai preferat să nu faci nimic.

Și partea cea mai frumoasă?
În 2025, directorii CTP Iași și-au îndeplinit indicatorii de performanță și primesc bonusuri.

Adică:
– macazele sunt praf,
– tramvaiele deraiază,
– echipele de intervenție fac improvizații cu bucăți de cauciuc,
– călătorii stau blocați peste 30 de minute,
– infrastructura e un muzeu al eșecului tehnic,

…dar indicatorii de performanță sunt perfecți.

Așa ceva nici Kafka nu putea scrie.

Iar faptul că directorul general Cristian Stoica nu mai răspunde la telefon este doar cireașa de pe tort.
Probabil indicatorul de performanță include și „evitarea contactului cu realitatea”.

📢 Carmen Ghercă – purtătoarea de cuvânt care reduce totul la o propoziție

În timp ce vatmanii explică tehnic, echipele de intervenție se chinuie, călătorii se revoltă, iar macazul e desfăcut în bucăți și ținut cu bucăți de cauciuc, purtătoarea de cuvânt vine cu declarația standard:

> „A fost un macaz defect, dar s-a remediat.”

Atât.
Ca și cum ar vorbi despre un bec ars la baie, nu despre un nod critic al rețelei de tramvaie care blochează un oraș întreg.

E remediat… temporar.
Adică exact ca o plombă pusă pe o groapă de 40 cm: ține până nu mai ține.

În timp ce vatmanii trag semnale de alarmă, în timp ce echipele de intervenție fac improvizații demne de Discovery Channel – „Cum să repari un macaz cu bucăți de cauciuc și speranță” – conducerea CTP Iași așteaptă „începerea șantierelor” ca să schimbe macazele.

Adică:
Macazul e mort, dar îl schimbăm după ce începem alt șantier, care nu a început, nu are termen, nu are buget clar și probabil va dura trei ani.

Între timp, circulăm „pe noroc”.

🧨 Concluzia

Situația descrisă nu e doar un incident tehnic.
E radiografia unui sistem condus după principiul:

> „Lasă că merge și așa, până nu mai merge deloc.”

Macazele de la „5 drumuri” nu sunt doar o piesă de metal.
E simbolul perfect al managementului CTP Iași:
– uzat,
– ignorat,
– improvizat,
– lăsat să crape,
– apoi „remediat” cu două bucăți de cauciuc și o declarație de presă.

Iar directorul general Cristian Stoica și purtătoarea de cuvânt Carmen Ghercă reușesc performanța de a transforma un eșec tehnic într-un eșec de comunicare și responsabilitate.

În final, rămâne doar o întrebare retorică, fără semnul întrebării:
Dacă macazele au depășit durata de viață de două ori și jumătate, oare cât și-au depășit-o scuzele și indiferența conducerii