Deputatul de Iași al AUR, prof. univ. dr. Silviu Gurlui, vorbește despre tragedia cumplită de la Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii „Sfânta Maria” din Iași. Autoritățile responsabile nu oferă explicații

Spitalul „Sfânta Maria” din Iași a trecut între 2019 și 2023 printr-un proces de modernizare: reabilitarea completă a rețelelor de apă și canalizare, înlocuirea și extinderea instalațiilor de climatizare și ventilație, modernizarea secțiilor ATI și a circuitelor sanitare. Secția de Terapie Intensivă funcționează în această formă de aproximativ doi ani.

Bacteria Serratia marcescens, confirmată zilele acestea ca agent al focarului de infecție care a provocat moartea a șapte copii, este bine cunoscută pentru capacitatea sa de a forma biofilm – un strat microscopic aderent pe pereții conductelor și ai instalațiilor cu umezeală constantă.

Biofilmul se dezvoltă pe pereții interiori ai țevilor (apă rece, apă caldă, zone rareori folosite) și protejează bacteriile de clor sau alți dezinfectanți. După reabilitarea instalațiilor (2019–2023), dacă igienizarea nu a fost perfectă, chiar câteva celule bacteriene pot coloniza suprafața și se pot multiplica lent, până la nivel critic, în 1–3 ani. Zone cu stagnare („dead legs”, capete de rețea, sifoane) sunt rezervoare clasice.

Conform declarațiilor oficiale, până în acest moment toate culturile recoltate din apă, aer, suprafețe, ventilație, mâinile personalului și scurgeri au ieșit negative, iar ancheta epidemiologică continuă. Aceasta nu exclude însă existența unui rezervor bacterian, pentru că prelevarea într-un singur punct nu este suficientă. Biofilmul eliberează bacteriile în salturi, nu constant.

Mecanismul fizic al acestor „salturi” depinde de mai mulți factori:
– Variații de debit și presiune în conducte (deschiderea simultană a mai multor robinete, intervenții tehnice);
– Schimbări de temperatură (trecerea de la apă rece la caldă, fluctuații termice ale mediului);
– Microvibrații și șocuri mecanice (pornirea pompelor, lucrări de întreținere);
– Compoziția chimică a apei (nivel de clor, pH, prezența de minerale) care poate afecta coeziunea biofilmului.

Acești factori fac ca probele standard, luate într-un moment fix și dintr-un singur punct, să nu reflecte încărcătura bacteriană reală. În cazuri internaționale similare – Belgia, Canada, Germania, SUA – focarele au continuat să se dezvolte chiar cu analize inițial negative, iar rezervorul a fost descoperit abia după secționarea conductelor și examinarea directă a biofilmului.

Exemple relevante:
– Belgia (Antwerpen, 2022–2023): focar cu Serratia marcescens, 61 de nou-născuți afectați, un deces, la aproximativ doi ani după modernizarea rețelei de apă; biofilmul din instalații a fost sursa.
– Canada: biofilm în scurgerile chiuvetelor, cu focare timp de peste un an și probe pozitive doar după prelevări agresive.
– Germania: șapte decese neonatale la trei ani după reabilitarea rețelelor de apă și ventilație, cu biofilm în ramificații rareori folosite.

În fața acestei situații, este legitim să întrebăm dacă în timpul lucrărilor de modernizare, desfășurate pe o perioadă lungă, s-au respectat integral toate condițiile de tratare, clorinare și igienizare ale rețelelor noi de apă și de climatizare. Orice omisiune, chiar minoră, poate permite câtorva celule bacteriene să rămână și să dezvolte în timp un biofilm rezistent.

Procedurile internaționale pentru eliminarea riscului includ spălări repetate cu apă fierbinte și clor la concentrații mari, nebulizare cu peroxid de hidrogen sau ozon pentru tubulaturile de aer, înlocuirea completă a filtrelor HEPA și a secțiunilor de conductă greu accesibile, precum și monitorizare microbiologică continuă cu recoltări multiple și secționări de țevi. În cazurile grave, spitale occidentale au relocat temporar secții întregi până la finalizarea decontaminării.

Acest context arată că, deși Spitalul „Sfânta Maria” este recent modernizat, biofilmul din rețelele interne de apă sau din sistemele HVAC rămâne o ipoteză importantă pentru sursa infecției, iar absența bacteriei în probele de rutină nu poate exclude un rezervor ascuns. Ancheta trebuie să includă verificarea documentației lucrărilor, analize directe ale conductelor și tăvilor de condens și, dacă se confirmă ipoteza, aplicarea unor măsuri ferme de decontaminare sau relocarea temporară a unor activități medicale pentru a proteja pacienții și personalul.