Diana Șoșoacă, europarlamentarul de care se aude zilnic, nu doar în campanie

„Era anul 2014. Eram naiv cu privire la politică. Deziluzionat de monstruoasa coaliție USL (PSD-PNL), am vrut să susțin un candidat independent la Parlamentul European. Am pus botul la propaganda antenelor despre actorul Mircea Diaconu, un om educat, cult, bine îmbrăcat, care vorbește frumos și pare să-și dorească să ajute România să fie adecvat reprezentată în Uniunea Europeană.

Auzeam aproape în fiecare zi despre Mircea Diaconu la televizor în timpul campaniei electorale. Așa că l-am votat. Vă vine să credeți că de atunci, vreme de 5 ani nu am mai auzit nimic despre el? Nu am auzit despre vreun discurs incendiar, nu am auzit despre vreo măsură, vreo inițiativă legislativă, vreo intervenție crucială. Nu l-am văzut reprezentând România pe la vreo întrunire diplomatică importantă. Nu am mai auzit nimic de Mircea Diaconu și am rămas cu realizarea amară că am fost prostit să aleg pe cineva care nu prea s-a rupt cu munca în Parlamentul European. A fost important să se audă despre el până să obțină voturile, apoi a putut să-și vadă de mandat în liniște.

De ce am început cu această povestire? Pentru că am ajuns să aud în fiecare zi despre activitatea europarlamentarei Dianei Iovanovici-Șoșoacă. Aud în fiecare zi despre ea, fără să fie campanie electorală. Văd că discursul ei despre Palestina face înconjorul lumii. Văd că ia cuvântul mereu, aud reacții de pretutindeni și văd că se implică activ și constant să reprezinte interesele românilor care au votat-o. Indiferent ce păreri au unii despre felul cum pune problema, despre Diana auzim în fiecare zi.

De la dezvăluirea situației românilor băgați în spital de călăii lui Zelenskyi la Cernăuți, la condițiile de lucru pentru medicii din Europa. De la condamnarea interzicerii exportului de animale vii din România către U.E., la votarea moțiunii de cenzură împotriva Ursulei von de Leyen. De la discursul fulminant pro-Palestina în care cere sancțiuni pentru Israel, la apărarea drepturilor constituționale și condamnarea în plenul Parlamentului European a legii privind delictul de opinie (legea Vexler) din România, toate aceste acțiuni au fost făcute în doar două săptămâni. Asta fără să punem la socoteală, printre altele, inițiativa de abrogare a legii Vexler (157/2018) depusă la Senat în ultima zi de mandat sau contestarea mai recentă la CCR a Legii Vexler modificate, astfel că observăm o perseverență care demonstrează o preocupare reală pentru dreptul fundamental la liberă exprimare.

Așadar, pe lângă activitatea ei din plandemie, pe lângă protestele și intervențiile din spitale când pacienții erau măcelăriți de călăii din linia întâi, pe lângă activitatea diplomatică în favoarea păcii în timp ce majoritatea liderilor politici alunecă iresponsabil pe panta pro-război, în doar două săptămâni am auzit mai multe despre Diana Șoșoacă decât am auzit în cinci ani despre Mircea Diaconu. N-am ceva cu dânsul, dar mi s-a părut relevantă comparația pentru a scoate în evidență faptul că degeaba unii vorbesc frumos și se îmbracă la costum dacă vreme de ani de zile nu-și îndeplinesc datoria față de cei pe care-i reprezintă. În același timp poate că ar trebui să trecem dincolo de forma mesajului și să ne preocupăm mai mult de fond. Da, Diana țipă, iar acest lucru o face să fie auzită și să se vorbească despre ea, pe când alții care abia deschid jumătate de gură rămân ignorați și foarte puțin relevanți. Să vorbim mai mult despre ce spune, infinit mai important decât cum spune.

Nu am văzut vreun personaj politic din România care să fie mai fidel agendei pro-românești, mai combativ, mai radical în mărturisirea adevărului și mai curajos, cu toate riscurile aferente. Constatarea este că bărbații au decăzut semnificativ dacă a trebuit ca o mamă să ridice steagul de luptă al românilor și să croiască drum spre suveranitate. Pentru tot sacrificiul de până acum, ar merita să primească mai multă susținere din partea poporului și mai ales mai concretă decât like-uri pe Facebook”, a transmis Tudor Felea.