Biserica Ortodoxă Română este în doliu după trecerea la cele veșnice a Arhimandritului Sofronie Perța, fost stareț al Mănăstirii Dragomirești din județul Maramureș. Vestea a fost anunțată de Episcopia Maramureșului și Sătmarului în ziua de 29 iunie 2026, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. De-a lungul vieții sale, părintele Sofronie a desfășurat o activitate misionară și administrativă remarcabilă, contribuind la dezvoltarea și restaurarea unor importante așezăminte monahale.
Biserica Ortodoxă Română a primit cu profundă tristețe vestea trecerii la Domnul a Arhimandritului Sofronie Perța, personalitate cunoscută și apreciată în mediul monahal din Maramureș.
Doliu în BOR, după moartea părintelui Sofronie Perța
Fostul stareț al Mănăstirii Dragomirești s-a stins din viață luni, 29 iunie 2026, chiar în ziua prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii spirituali ai așezământului monahal pe care l-a slujit cu devotament timp de mai mulți ani.
Potrivit comunicatului transmis de Episcopia Maramureșului și Sătmarului, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Sofronie Perța a trecut la cele veșnice într-o zi cu o puternică semnificație spirituală pentru comunitatea monahală din Dragomirești. Reprezentanții eparhiei au subliniat faptul că momentul plecării sale coincide cu sărbătoarea hramului închinat Sfinților Apostoli Petru și Pavel, patronii spirituali ai mănăstirii.
Vestea dispariției sale a generat un val de mesaje de condoleanțe din partea clericilor, credincioșilor și celor care l-au cunoscut de-a lungul activității sale pastorale. Mulți dintre aceștia și-au exprimat recunoștința pentru contribuția pe care părintele Sofronie a avut-o la dezvoltarea vieții monahale și la consolidarea comunităților ortodoxe din regiune.
Trecerea sa la cele veșnice reprezintă o pierdere semnificativă pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru credincioșii care l-au avut aproape de-a lungul anilor. Moștenirea spirituală și lucrările realizate în slujba Bisericii vor rămâne însă mărturie a unei vieți dedicate credinței, slujirii și comunității.
Parcursul spiritual și formarea teologică a părintelui Sofronie Perța
Arhimandritul Sofronie Perța s-a născut la data de 13 decembrie 1958 în localitatea Botiza, județul Maramureș. Chemarea către viața monahală s-a manifestat încă din tinerețe, iar în anul 1982 a ales să intre în monahism, parcurgând primele etape ale formării sale duhovnicești la Mănăstirea Rohia și ulterior la Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Toplița.
În anul 1986 a fost tuns în monahism, primind numele Sofronie. Tot în același an a fost hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah de către Episcopul Emilian Birdaș, ierarh rămas în memoria credincioșilor pentru activitatea sa pastorală și misionară.
Pe lângă pregătirea duhovnicească, părintele Sofronie a acordat o atenție deosebită studiilor teologice. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca în 1989, continuându-și formarea academică la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Pitești. Dorința de aprofundare a cunoștințelor l-a determinat să urmeze și studii de masterat în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad.
Activitatea misionară și contribuția la dezvoltarea Mănăstirii Dragomirești
După hirotonie, Arhimandritul Sofronie Perța a desfășurat activități misionare în mai multe parohii din județele Mureș și Harghita. Prin implicarea sa pastorală, a fost aproape de credincioși și a contribuit la întărirea vieții religioase în comunitățile în care a slujit.
În anul 1990 a fost transferat la Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Dragomirești, locul cu care avea să fie asociat pentru cea mai mare parte a activității sale. În calitate de stareț, a coordonat numeroase proiecte dedicate restaurării și întreținerii așezământului monahal, implicându-se activ în conservarea patrimoniului spiritual și arhitectural al mănăstirii.
De asemenea, părintele Sofronie a fost un sprijin constant pentru comunitatea locală, fiind apreciat pentru echilibrul, modestia și disponibilitatea sa de a-i îndruma pe cei aflați în căutarea unui sfat duhovnicesc. Prin întreaga sa activitate, a lăsat o amprentă importantă asupra vieții monahale din Maramureș și asupra celor care l-au cunoscut.