Epoca Fierului – scurt istoric

In arheologie, epoca fierului este perioada din istoria omenirii cand folosirea fierului si procesul tehnologic al obtinerii acestuia este proeminent in cadrul societatii. Obtinerea si prelucrarea acestui nou material coincide cu anumite schimbari in cadrul societatii cum ar fi unele noi practici agricole, credinte religioase sau noi stiluri artistice.

Epoca fierului este ultima perioada din sistemul celor trei epoci, pentru clasificarea societatilor preistorice, precedat de epoca bronzului. Datarea acestei epoci a fierului precum si contextul acesteia variaza de la o tara la alta sau de la o regiune geografica la alta. In mod clasic, in arheologie, se considera ca epoca fierului incepe odata cu epoca intunecata din istoria Greciei in secolul al XII-lea i.Hr. in Grecia si Orientul Apropiat; in secolul al XI-lea i.Hr. in India; intre secolul al VIII-lea si al VI-lea i.Hr. in Europa Centrala si Europa de Nord. In mod traditional in Europa, epoca fierului se incheie cu perioada elenistica sau epoca romana, iar in nordul continentului o data cu Evul Mediu timpuriu.

Vezi si Preistoria pe teritoriul Romaniei 

Epoca fierului corespunde perioadei istorice cand productia fierului era cea mai sofisticata etapa a metalurgiei. Raspandirea tehnologiei fierului precum si marea abundenta de surse de minereu de fier a facut ca acest metal sa fie mult mai ieftin decat bronzul si a fost adoptat pe o scara larga. Introducerea acestei tehnologii in diverse regiuni ale globului este prezentata in cele ce urmeaza in ordine cronologica. Datorita faptului ca fierul a fost introdus in America si Australia de colonizarea europeana, nu se poate vorbi in aceste regiuni de o epoca a fierului.

Primele semne ale utilizarii fierului provin din Sumer si Egiptul Antic, unde in jurul anului 4000 i.Hr. s-au creat primele obiecte din fier meteoric. Intre 3000 i.Hr. si 2000 i.Hr. creste numarul obiectelor realizate din fier topit in Anatolia, Egipt, Mesopotamia, Indus, Pakistan. In acesta perioada se pare ca fierul era utilizat in scop ceremonial, fiind un metal extrem de scump, mai scump decat aurul. Pentru prima oara o metalurgie sistematica a fierului apare in cadrul Imperiului Hitit in secolul al XIV-lea i.Hr. iar in India incepand cu 1800 i.Hr. In jurul anului 1200 i.Hr. utilizarea fierului a devenit uzuala in Orientul Apropiat insa pentru o lunga perioada de timp metalul dominant ramane bronzul.

In unele situri arheologice din India cum ar fi: Malhar, Dadupur, Raja Nala Ka Tila si Lahuradewa in statul Uttar Pradesh s-au descoperit obiecte de fier si urme ale activitatii metalurgice intre 1800 i.Hr.- 1200 i.Hr.

Una din cele mai importante culturi arheologice este cultura Black and Red Ware. Datata in perioada timpurie a epocii fierului are o arie de raspandire mare si este datata intre secolele XII – IX i.Hr. fiind precursoarea civilizatiei Vedice.

Vezi si Descoperire senzationala din Epoca de Piatra 

In jurul anului 300 i.Hr. in aceasta regiune a lumii s-a creat pentru prima data otel. Minereul de fier era topit impreuna cu carbune si sticla, astfel prin topire fierul putea face astfel absorbtie de carbon. Rezultatul, numit fūlāḏ فولاذ in araba sau wootz steel in engleza, a fost exportat ca marfa de prestigiu in Asia si Europa.

Epoca fierului in Orientul Apropiat este considerata ca incepand cu descoperirea metalurgiei fierului in Anatolia si in regiunea Muntilor Caucaz la sfarsitul mileniului II i.Hr. De aici metalurgia fierului s-a raspandit in intreg Orientul Apropiat, piesele din fier inlocuindu-le pe cele din bronz la inceputul mileniului I i.Hr. Utilizarea armelor de fier de catre hititi este considerata un factor insemnat la expansiunea rapida a Imperiului Hitit. Lumea egeeana se pare ca a cunoscut acesta tehnologie ca urmare a expansiunii hitite, a migratiei popoarelor marii iar raspandirea tehnologiei in intreaga Grecie este pusa pe seama invaziei dorienilor.

Obiecte de fier au fost descoperite in China si datate cel mai devreme in dinastia Zhou (secolul VI i.Hr.). Pe platoul tibetan epoca fierului este asociata cu cultura Zhang Zhung descrisa in scrierile vechi tibetane. In anul 1972, langa orasul Gaocheng, a fost descoperit un topor de lupta realizat din fier care era datat in secolul XIV i.Hr. Cercetarile ulterioare asupra piesei au stabilit ca materialul din care a fost realizata piesa era fier meteoric. In peninsula Korea primele obiecte de fier au fost introduse ca urmare a schiburilor comerciale din timpul dinastiei Han (aproximativ 300 i.Hr.).

Printre primele piese de fier descoperite in Africa se numara un pumnal de fier descoperit in mormantul faraonului Tutankamon (mort in anul 1323 i.Hr.). De asemenea o spada avand inscriptionat numele faraonului Merneptah si un topor de lupta au fost descoperite in orasul Ugarit datate in jurul anului 1400 i.Hr.

Vezi si Indelednicirile geto-dacilor 

Civilizatia Nok a fost prima cultura arheologica din Africa de vest care a utilizat tehnologia fierului inainte de anul 1000 i.Hr. Metalurgia fierului a continuat sa se raspndeasca in Africa impreuna cu metalurgia cuprului ajungand in sudul continentului in jurul anului 200 d.Hr. Raspandirea fierului a revolutionat comunitatile Bantu, care au trecut de la uneltele de piatra direct la cele de fier si astfel au trecut la un mod de viata sedentar, devenind o cultura cu o tehnologie superioara in sudul Africii in care unelte si arme de fier au fost produse in cantitati industriale.

Fierul a fost introdus in Europa in jurul anului 1000 i.Hr., probabil din Asia Mica iar apoi s-a raspandit spre vest in urmatorii 500 de ani. Expansiunea greaca iar apoi cea a imperiului roman a pus capat epocii fierului; iar prin introducerea scrisului intregii preistorii.

Inceputul mileniului I i.Hr. marcheaza inceputul epocii fierului in Europa de Est. In stepele din nordul Marii Negre si Marii Azov, in regiunea Muntilor Caucaz, epoca fierului incepe o data cu evolutia culturii Koban si culturii Novocerkassk. La aproximativ 800 i.Hr. acesta tehnologie s-a raspandit in cadrul culturii hallstattiene ca urmare a migratiilor traco-cimeriene. Din cultura Hallstatt, tehnologia fierulului s-a raspandit spre vest o data cu migratia celtica din secolul VI i.Hr.

In Europa Centrala epoca fierului se imparte in doua mari perioade: cultura Hallstatt (HaC and D) si cultura La Tène (incepand cu 450 i.Hr.). Perioada HaA si B este considerata ca facand parte din epoca bronzului. Epoca fierului se incheie in Europa Centrala dupa cucerirea romana.

In Italia tehnologia fierului a fost probabil introdusa de cultura Villanova. Acesta cultura insa este considerata ca formata in epoca bronzului si evolueaza si in epoca fierului ca premergatoare a civilizatiei etrusce. Acesta epoca se incheie o data cu interventia romana. Ultimul oras etrusc, Velzna, fiind cucerit de romani in anul 265 i.Hr.

Scandinavia (incluzand Finlanda) si regiunea baltica au produs fier inca de timpuriu. Aparitia acestei tehnologi este pusa in legatura cu zona non-germanica a Scandinaviei. Descoperiri interesante s-au facut in legatura cu vasele ceramice de tip Asbestos, (ceramica Asbestos), ramase un mister datorita faptului ca nu se poate preciza utilitatea acestora, precum si descoperirile din cultura Ananjino.

Epoca fierului este divizata aici in doua mari perioade: epoca fierului preromana si epoca romana a fierului. Aceasta etapa este urmata de epoca migratiilor. Nordul Germaniei si Danemarca au fost dominate pe parcursul epocii fierului de cultura Jastorf.