Exces de magneziu în corp – simptome, cauze și tratament

Excesul de magneziu în corp are simptome care pot rezulta din consumul excesiv de suplimente. Hipermagnezemia poate duce la letargie, simptome gastrointestinale, tensiune arterială scăzută și stop cardiac.

Corpul are nevoie de acest mineral pentru mai mult de 300 de procese biochimice. Totuși, dacă ai prea mult magneziu în sânge, este neobișnuit. Cel mai probabil este ca hipermagnezemia să apară la persoanele cu afecțiuni de sănătate deja existente, cum ar fi insuficiența renală.

Exces de magneziu în corp, simptome și cauze

Dacă organismul a absorbit prea mult magneziu, o persoană poate observa o serie de simptome, care pot varia de la ușoare la foarte severe. Printre acestea se numără letargia, înroșirea feței, diareea, greața, crampele abdominale, vărsăturile și depresia sau picioarele umflate. Acestora li se mai adaugă slăbiciunea musculară, bătăile neregulate ale inimii, tensiunea arterială scăzută, retenția urinară, dificultățile de respirație sau chiar stopul cardiac.

11:15, 22 Apr 2026

FOTO Ce tratament există pentru torticolis? Dr. Resit Clara menționează câteva metode eficiente și sfaturi utile!

12:08, 21 Apr 2026

FOTO Ce tratament există pentru impotență? Dr. Rad Marcel explică tot ce trebuie să știi despre cauze și soluții!

Supradozele severe de magneziu sunt rare la persoanele sănătoase. Obținerea unei cantități prea mari de magneziu din dietă nu este, de obicei, o cauză de îngrijorare.
Ocazional, excesul de magneziu din suplimente sau medicamente poate provoca simptome ușoare de supradoză, inclusiv diaree, greață și crampe abdominale.
Printre formele de magneziu ce sunt cele mai susceptibile să cauzeze aceste simptome se regăsesc gluconatul de magneziu, carbonatul de magneziu, clorura de magneziu și oxidul de magneziu.

Rinichii elimină excesul de magneziu din organism, iar persoanele cu probleme renale sau insuficiență renală sunt mai predispuse să absoarbă prea mult magneziu. De obicei, specialiștii sfătuiesc persoanele cu acest risc să evite suplimentele și medicamentele care conțin magneziu. Laxativele, în special, conțin niveluri ridicate de magneziu. Deși aceste produse conțin mai mult decât cantitatea recomandată de magneziu, corpul nu îl absoarbe pe tot.

De exemplu, 1 lingură de lapte de magnezie conține 500 de miligrame de magneziu elementar. O doză zilnică pentru adulți este de până la 4 linguri pe zi, dar corpul excretă o mare parte din magneziu din cauza efectelor laxative ale medicamentului. Unele preparate pentru migrenă conțin acest mineral, la fel ca și unele medicamente pentru indigestie și arsuri la stomac.

Factori de risc și tratament

Hipermagnezemia este diagnosticată printr-un test, astfel că nivelul de magneziu găsit în sânge indică severitatea afecțiunii. Un nivel normal este situat între între 1,7 și 2,3 mg/dL (miligrame/decilitru). Orice depășește acest prag și până la aproximativ 7 mg/dL poate provoca simptome ușoare, inclusiv eritem, greață și dureri de cap.

Nivelurile de magneziu între 7 și 12 mg/dL pot afecta inima și plămânii, iar cele situate în partea superioară a acestui interval pot provoca oboseală extremă și tensiune arterială scăzută. Nivelurile de peste 12 mg/dL pot duce la paralizie musculară și hiperventilație. Când sunt peste 15,6 mg/dL, se poate ajunge chiar și la comă.

Factorii de risc pentru o supradoză de magneziu includ existența unei boli renale sau consumul excesiv de suplimente sau medicamente care conțin magneziu.
Primul tratament pentru excesul de magneziu este oprirea consumului de minerale din suplimente sau medicamente. Alte tratamente includ fluide intravenoase, diuretice sau dializă. Dacă hipermagnezemia este severă, tratamentul poate include și calciu intravenos.

Dializa este un tratament recomandat pentru persoanele cu funcție renală afectată. În caz contrar, diureticele administrate intravenos ar putea fi necesare, dacă nivelul de magneziu este sever crescut. Persoanele cu probleme renale subiacente sunt expuse riscului de a dezvolta hipermagnezemie, deoarece rinichii lor s-ar putea să nu fie capabili să excreteze suficient magneziu.

Evitarea medicamentelor care conțin magneziu poate ajuta la prevenirea complicațiilor. Aceasta include unele antiacide și laxative care se eliberează fără prescripție medicală. Medicii sunt sfătuiți să testeze pentru hipermagnezemie pe oricine are rinichi subperformanți și prezintă simptomele asociate. Dacă este diagnosticată devreme, este de obicei tratabilă, iar dacă funcția renală este normală, rinichii pot excreta rapid excesul de magneziu odată ce sursa a fost identificată și oprită.

Cazurile severe, mai ales dacă sunt diagnosticate târziu, pot fi mai greu de tratat la cei cu rinichi deteriorați. Dializa și calciul intravenos pot opri rapid simptomele, totuși. Persoanele în vârstă ce au disfuncție renală prezintă un risc mai mare de a dezvolta complicații severe, dacă au simptome de exces de magneziu în corp și nu acționează la timp.