Secretele istoriei

Fața nevăzută a orașului Iași după cutremurul din ’77 – GALERIE FOTO

Publicat: 04 mart. 2020

Fața nevăzută a orașului Iași după cutremurul din ’77 . Astăzi se împlinesc 43 de ani de la cutremurul din anul 1977. La aceea data, foarte mulți oameni au murit, iar mulți alții au fost răniți grav. De asemenea, multe clădiri au fost făcute una cu pământul.

Prea puțini ieșeni își mai amintesc orașul, așa cum arată în primele zile după marele cutremur din 1977. Pentru cei care cred că doar în București s-au dărâmat clădiri, imaginile din galeria de mai jos îi vor contrazice.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Stampe și Fotografii include mărturia de necontestat a dezastrului care a lovit întreagă țara în seară zilei de 4 martie, când România a fost zguduită de seismul de peste 7 grade pe scară Richter.

Fața nevăzută a orașului Iași după cutremurul din ’77

Seismul avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde. La nivelul întregii tări au fost circa 11.300 de răniti și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbusit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat în București unde peste 33 de clădiri s-au prăbusit.

Cutremurul a afectat de asemenea si Bulgaria. În orasul Svistov, trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au murit.

Iată mărturia soldatului Mircea Nemigean din București:
„Eram santinelă pe acoperișul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului șapte. Noaptea era destul de luminoasă și de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simțit acoperișul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva și cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Și toate clădirile se înclinau de-o parte și de cealaltă ca și copacii pe furtună. Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracțiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a și întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Și p-ormă s-au stins toate luminile… pe cer era un uriaș arc de foc, ca și cum s-a produs un scurtcircuit în tot orașul… Și atunci am zis: «Gata, cred că-i gata orașul!».”

Tags:


loading...

Adauga un comentariu