Iarna nucleară în Europa

Vladimir Putin însuși, și de astă dată nu lătrăul său, Dmitri Medvedev, și nici câțiva descreierați din presa de la Moscova, avertizează asupra faptului că Europa s-ar putea confrunta cu o iarnă nucleară, în sensul că Federația Rusă ar putea să-și utilizeze arsenalul nuclear nu numai pe teritoriul Ucrainei, cum suna până în prezent retorica de la Kremlin, ci și pe teritoriul întregii Europe. Este o furtună într-un pahar cu apă? Sunt ultimele zvâcniri ale războiului înaintea armistițiului? Da sau nu?

Această amenințare majoră, prima de acest fel de la încetarea Războiului Rece, vine pe fondul, pe de-o parte, al înghețării oricăror tratative în domeniul nuclear și al armelor balistice, iar, pe de altă parte, ca urmare a unui enunț surprinzător și șocant făcut, în numele NATO, de Mark Rutte, enunț necontrazis de niciunul dintre statele membre. Să analizăm pe rând cele două circumstanțe.

În această săptămână a expirat tratatul dintre Federația Rusă și celelalte puteri nucleare de neproliferare a armamentului atomic și balistic. Tratatul care tocmai a expirat prevedea limite peste care nu se putea trece în materie de înarmare, limite convenite și garantate de principalele state nucleare. Intenționat sau nu, nici Washingtonul și nici Moscova nu au insistat pentru negocieri în vederea prelungirii respectivului tratat sau a încheierii unuia nou, care să bată în cuie angajamentul tuturor statelor care dispun în prezent de armament nuclear și care sunt mai multe decât statele inițiatoare ale tratatului de neproliferare.

Rușii au așteptat impasibili, lăsând să se scurgă timpul – un timp extrem de prețios – probabil pentru a-și lăsa mână liberă să-și reînnoiască, să-și perfecționeze și să-și mărească la scară uriașul arsenal nuclear. Din această perspectivă, Moscova beneficiază de un atu, în sensul că, în prezent, cantitativ vorbind, dispune de cel mai mare arsenal atomic dintre toate statele lumii, dar are și un handicap pe care vrea să îl depășească, în sensul că respectivul arsenal, sub aspect tehnic, este destul de perimat.

Punând paie pe foc, Statele Unite, printr-o decizie a lui Donald Trump, au anunțat, nu cu multă vreme în urmă, că, pentru prima dată după zeci de ani, Pentagonul este decis să efectueze experimente cu arsenalul nuclear de care dispune, în scopul de a-l perfecționa și dezvolta. Ne aflăm, așadar, nu în pragul unei dezarmări, nu în pragul unui nou mecanism de control nuclear, ci în pragul unei escaladări extrem de periculoase.

Iar gazul a fost turnat peste foc zilele trecute de Mark Rutte, care, în pline tratative de pace tripartite, Moscova, Kiev și Washington, a anunțat că, instantaneu, începând din secunda în care se semnează tratatul de pace între Federația Rusă și Ucraina, NATO își va desfășura arsenalul militar pe teritoriul Ucrainei pentru a garanta astfel că acest stat nu va mai fi atacat de Federația Rusă. Iar replica a venit instantaneu de la cel mai înalt nivel al Moscovei, respectiv de la Vladimir Putin.

Acesta a amenințat că, într-o asemenea eventualitate, Europa s-ar putea confrunta cu o iarnă nucleară, ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, în viziunea șefului de la Kremlin, că Federația Rusă este decisă, în eventualitatea anunțată de Mark Rutte, să dezlănțuie un atac nuclear împotriva Uniunii Europene.

Dacă ar fi să ordonăm lucrurile în termenii forței distructive de care dispune Moscova și, de cealaltă parte, Uniunea Europeană, am fi obligați să luăm în calcul faptul că singura putere nucleară din UE este Franța, al cărei arsenal este de multe ori mai mic decât cel al Federației Ruse. Prin urmare, în fața unei asemenea confruntări, Europa nu are nici cea mai mică șansă de supraviețuire.

Dacă însă ne raportăm la NATO și nu la UE, atunci mai trebuie să introducem în calcul Marea Britanie, care și ea dispune de un arsenal nuclear, dar care, împreună cu Franța, reprezintă tot semnificativ mai puțin decât arsenalul Moscovei. Astfel încât devine obligatorie, într-un asemenea scenariu, angajarea într-un război nuclear, de partea Europei, a Statelor Unite, singura putere NATO capabilă să lupte de la egal la egal cu Federația Rusă în materie nucleară.

Calculele de mai sus, indiferent ce rezultat ar avea în practică, nu exclud însă sub nicio formă instalarea unei ierni nucleare în Europa, așa cum amenință Kremlinul. Nu mi-am imaginat nicio secundă până ieri că șeful NATO, Mark Rutte, este atât de imprudent încât să anunțe o asemenea măsură provocatoare de descindere NATO pe teritoriul Ucrainei fără acordul statelor NATO și al Statelor Unite. Dar oare a putut anunța acest proiect Mark Rutte fără o înțelegere prealabilă, în spatele cortinei, cu Donald Trump?