O veste cutremurătoare a îndoliat lumea muzicii: pianistul și compozitorul Mircea Tiberian s-a stins din viață sâmbătă, 18 octombrie, la vârsta de 70 de ani. Renumitul artist a fost găsit fără suflare în camera de hotel din Galați, la doar câteva ore după ce încântase publicul cu un concert de excepție. Vineri seară, Mircea Tiberian urcase pe scenă alături de „Nicolas Simion Quartet”, fiind invitat special în cadrul unui eveniment dedicat jazzului la Jazz Society Club Galați. După reprezentație, s-a întors în camera sa de hotel, unde a fost descoperit fără viață în dimineața următoare, de un coleg de trupă care se îngrijorase că nu mai apăruse la micul dejun.
Echipajele SMURD sosite la fața locului au încercat minute în șir să-l resusciteze, însă fără succes. Potrivit primelor informații, artistul suferea de o afecțiune cardiacă și urma un tratament. Medicii au confirmat ulterior că inima i s-a oprit în somn.
„Am rămas fără cuvinte… O pierdere uriașă pentru muzica românească. Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină!”, a transmis, profund îndurerat, compozitorul Ionel Tudor, într-un mesaj postat pe rețelele de socializare.
Un destin legat de pian și de jazz
Născut la Cluj, în 1955, Mircea Tiberian și-a petrecut anii copilăriei la Sibiu, oraș în care avea să își înceapă cariera muzicală. În 1974, la doar 19 ani, debuta pe scena Festivalului Internațional de Jazz de la Sibiu, moment care a marcat începutul unei traiectorii artistice remarcabile.
De-a lungul timpului, Tiberian a colaborat cu nume sonore ale jazzului internațional, precum Larry Coryel, Tomasz Stanko, Herb Robertson, John Betsch, Adam Pieronczyk și Nicholas Simion, dar și cu artiști legendari din România, printre care Johnny Răducanu, Anca Parghel și Dan Mândrilă. Stilul său rafinat, eleganța improvizațiilor și profunzimea compozițiilor l-au consacrat drept unul dintre cei mai mari pianiști de jazz din Europa de Est.
A cântat în formule variate – de la trio și quartet la solo pian – și a explorat neîncetat granițele dintre jazz, muzică improvizată și sonorități contemporane. Printre cele mai apreciate albume ale sale se numără „Magic Bird”, „Never Ending Story”, „Viața lumii” și „Trei lumini”, lucrări care au rămas repere în peisajul jazzului românesc.
Profesor, mentor, vizionar
Dincolo de scenă, Mircea Tiberian a fost un profesor respectat și iubit, care a format generații întregi de muzicieni. A înființat și a condus secția de jazz a Universității Naționale de Muzică din București, contribuind decisiv la dezvoltarea educației de jazz în România. Mulți dintre artiștii care astăzi duc mai departe această tradiție îl consideră un mentor spiritual.
Cariera sa a fost încununată cu numeroase distincții: Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1990, 1996, 2000, 2003), titlul de „Muzicianul român al anului” (2003, 2007, 2008) și Bursa Enescu – Brâncuși, oferită de Institutul Cultural Român în 2006. Moartea lui Mircea Tiberian lasă un gol imens în cultura românească. Pianul pe care îl iubea nu va mai vibra sub degetele sale, dar ecoul muzicii lui va dăinui peste timp, în inima celor care l-au ascultat, l-au cunoscut și l-au admirat.
Pentru studenții și prietenii săi, el va rămâne un simbol al eleganței, al pasiunii pentru artă și al unei vieți dedicate frumosului.
„A iubit pianul, a iubit jazzul și a iubit oamenii. Acum, tăcerea lui vorbește mai tare decât oricând”, a spus unul dintre foștii săi elevi. Într-o lume care se grăbește să uite, muzica lui Mircea Tiberian rămâne un omagiu tăcut adus rafinamentului și libertății spiritului.