Ioan Beciu a fost diagnosticat cu glomerulonefrită cronică în anul 1996, când avea 23 de ani. Timp de 25 de ani, bărbatul a supraviețuit prin dializă. În anul 2020, când nici nu se gândea că va mai beneficia de un transplant, a avut șansa de a primi un rinichi sănătos de la un donator cadaveric
Ioan Beciu are 50 de ani în prezent și locuiește în Hârlău. Viața sa a fost marcată de afecțiunea renală cu care a fost diagnosticat când avea doar 23 de ani. Timp de 25 de ani, bărbatul a fost dependent de dializă. Acesta a depus dosarul pentru transplant renal în anul 2010, iar după 10 de așteptare, în noiembrie 2020, când nici nu mai spera, Ioan Beciu a avut șansa să treacă printr-un transplant renal, iar calitatea vieții acestuia s-a îmbunătățit considerabil. Ioan Beciu a mărturisit că fără susținerea familiei și a medicilor de la Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” Iași i-ar fi fost mult mai greu să facă față problemelor de sănătate. Din fericire, atât cei dragi, cât și medicii l-au încurajat și i-au fost alături.
La doar 23 de ani a fost diagnosticat cu o afecțiune renală gravă
Până la 23 de ani, Ioan Beciu a avut o viaţă normală, problemele sale de sănătate au început în anul 1995, când era în armată. Câteva luni mai târziu, bărbatul avea să afle că suferă de o afecțiune gravă la rinichi, iar pentru a supraviețui va avea nevoie de dializă.
„Am început să fac dializă din 1996, când am fost diagnosticat cu glomerulonefrită cronică. Vestea am primit-o în armată, eu am făcut armata la Baza Militară «Mihail Kogălniceanu» Constanța. Când aveam 10 luni de armată, mi s-a umflat capul, aveam tensiunea 22. În decembrie 1995 am fost dus de urgență la Spitalul Militar Constanța și de acolo mi s-a spus că o să merg acasă, dar nu mi s-a spus exact ce am. Mi s-a spus să nu mai mănânc sărat, să nu mai mănânc gras, să țin un regim.
În 1996 am fost internat la Spitalul «Parhon», aveam aceleași simptome, capul umflat și tensiunea mare, mă făcusem galben-verzui la față. Doamna doctor Volovăț m-a băgat imediat pe dializă, mi-a pus cateter pe jugulară. Am început să fac câte trei ședințe de dializă pe săptămână, o zi da, una nu. Mergeam regulat, mai întâi am mers cu ambulanța, trebuia să ies la stradă, că ambulanța nu putea să intre pe ulița asta. După ceva timp, cu transport privat, a fost mai bine. Am fost operat de patru ori de paratiroidă, fistula am avut-o din 1996 și cu asta am mers. Acum e oprită, dar nu am reușit să o scot”, a povestit Ioan Beciu.
Ioan Beciu: „Îmi luasem gândul că o să mai fac transplant”
După 25 de ani de dializă, în data de 29 noiembrie 2020, Ioan Beciu a primit transplantul renal de la un donator cadaveric. Bărbatul se obișnuise cu gândul că va trebui să supraviețuiască tot restul vieţii cu dializă, astfel că vestea că ar putea fi compatibil pentru a primi un rinichi de la un donator cadaveric l-a luat prin surprindere.
„În 25 de ani de dializă am fost chemat o singură dată la transplant, când l-am și făcut. Pe alții în chemau, dar cum îi chemau, așa veneau înapoi, se dovedea că nu sunt compatibili. Nu eram hotărât să merg, îmi luasem gândul că o să mai fac transplant. Am avut un donator viu și am vrut să fac transplant, dar până la urmă nu am mai făcut, deoarece aveam hepatită.
Nu credeam că o să mai ajung eu să fac transplant, am zis că o să merg cu dializa cât s-o putea. Dosarul pentru transplant nici nu era terminat, mai aveam nevoie de niște analize ca să fie complet. Tot vedeam la colegii mei că erau chemați și veneau înapoi, ba că vezica e prea mică, ba că nu mai au deloc vezică, ba că nu e compatibil. Era într-o sâmbăta seara, am fost sunat și am zis să merg, să nu zic că nu am fost niciodată. Am zis că, dacă tot îmi fac niște analize mai ample, măcar să văd și eu cum stau. A doua zi, pe la amiază, eu am crezut că plec acasă, dar am fost chemat la sală. Eu nu credeam, eram Toma Necredinciosul.
Mi-am pierdut speranța de foarte multe ori, am avut foarte multe momente grele, nici nu vreau să-mi mai amintesc. A fost o perioadă în care toți prietenii mei plecau în străinătate, cum mă simțeam eu în acele momente, când abia puteam să merg, mai ales în ziua cu dializa, nu ești bun de nimic. Când vii de la dializă nici nu poți să mergi”, a declarat bărbatul care a făcut dializă timp de 25 de ani.
A supraviețuit 25 de ani prin dializă, iar în 2020 a trecut printr-un transplant renal
Ioan Beciu a mărturisit că a reuşit să supravieţuiască o perioadă atât de îndelungată prin dializă pentru că a ascultat întocmai indicaţiile medicilor, a ţinut regim şi nu a lipsit de la nicio şedinţă de dializă. În cei 25 de ani de dializă a avut şi momente extrem de grele care l-au marcat. Unul dintre aceste momente s-a petrecut cu câteva luni înainte să primească transplantul renal, când una dintre colegele sale de dializă a încetat din viață în urma infecției cu COVID-19.
„Dacă nu erau colectivul și medicii, nu reușeam, eu cred că medici ca aceștia nu o să se mai nască. Acolo am mai prins încredere și curaj. Tot ce mi s-a spus am făcut. Regimul a fost regim. Alții veneau la o singură dializă din trei, eu nu am sărit o dializă. Unii iau asta în derâdere, zic că lasă că merge și așa.
Eu vedeam că erau unii colegi cu mai mulți ani de dializă și am zic că, dacă ei au putut, o să pot și eu. În perioada pandemiei, o colegă care avea 31 de ani de când făcea dializă a murit de COVID. Eu făceam dializă cu ea, mergeam amândoi la Iași. Atunci a fost un șoc pentru mine”, a mărturisit Ioan Beciu.
Viaţa lui Ioan Beciu s-a schimbat în bine după transplantul renal, deși trebuie să se prezinte periodic la controale și să-și ia zilnic tratamentul. Bărbatul este de părere că tot ceea ce i s-a întâmplat este o adevărată minune pe care nu o mai credea posibilă.
„Am vrut să aflu de unde am primit organul, știu că era un bărbat de 45 de ani, era din Bacău, dar mai multe nu știu, probabil nici familia sa nu a vrut să se afle. Nu se compară cum mă simțeam eu cu dializa și cum mă simt acum. Acum pot să mănânc ce vreau, pot să beau apă. Merg o dată la trei luni la control, îmi iau zilnic tratamentul, altfel, corpul respinge organul.
Iau vreo 20 de pastiluțe pe zi, important e că mă simt eu bine. Nu pot să fac efort fizic, să ridic greutăți mari, dar mai dau prin curte cu mătura, treburi de astea mai ușoare fac. Pot să spun că ce s-a întâmplat chiar a fost o minune, nici eu nu credeam că mai e posibil”, a spus, în final, bărbatul care a supraviețuit 25 de ani prin dializă.