Ion Cristoiu: Înțelepciunea Poporului Român ne-a salvat de la Dictatura lui Klaus Iohannis

Jurnalistul Ion Cristoiu consideră ca rezultatul alegerilor parlamentare reflectă decizia poporului român de a se salva de o eventuală dictatură a președintelui Klaus Iohannis. Acesta este de părere că niciodată după revoluție, poporul român, nu a dat vreunui partid puterea absolută. Redam, integral, editorialul publicat de jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său:

Marți, 1 decembrie 2020, în finalul intervenției mele de la Antena 3, am fost rugat de distinsă moderatoare Cătălin Porumbel să adresez Poporului român o urare de Ziua Națională a României. La o asemenea solicitare, în personalitatea multor inși publici se produce o fisură prin care ţâşnesc în spațiul aerian al țării cuvinte mari, ce – vorba poetului – din coadă ar să sune. Să fii iubită, Patria Mea! Glorie Poporului Român! Spre surprinderea celor obișnuiți și chiar lehămesiți de astfel de răspunsuri de lemn, am zis cam așa:
Doresc Poporului Român suficientă înțelepciune pentru că duminică, 6 decembrie 2020, să nu dea nici unui partid și nici unei persoane puterea absolută.

Pentru cine a urmărit scrierile și zicerile mele zilnice de vreo lună încoace, a fost limpede la ce mă refeream. În ultima vreme am asistat la un proces de transformare a Republicii semiprezidențiale în Monarhie absolutistă, de tip Statul sunt Eu. Klaus Iohannis, sfidând Constituția, a transformat Guvernul României într-un Muțunache reacţionând cu Drepți! Culcat! la deștu’ lui Klaus Iohannis. Există în comerț un ceas electronic – un gadget – care se luminează brusc, arătând cifrele orei exacte la bătaia ta din palme. Un ceas asemănător a fost Guvernul Orban pentru Klaus Iohannis. A chemat miniștrii la Cotroceni pentru ca aceștia să-i dea raportul. Un ministru sau mai mulți, împreună cu premierul. Ministrul îi raportă lui Klaus Iohannis și-și nota apoi conștiincios indicațiile. Potrivit Constituției și procedurilor, ministrul e subordonat premierului. Se crea astfel o situație de un absurd halucinant. Premierul asista la o scenă în care ministrul se subordona altcuiva. Dată fiind capacitatea neobișnuită a lui Ludovic Orban de a fi satelit artificial al Președintelui, scena devenea grotescă în clipa când însuși premierul își nota indicațiile pe care ministrul trebuia să le îndeplinească.

Un moment culminant al transformării Guvernului într-o echipă de vidanjori ai Președintelui a fost cel al ședinței de Guvern din 5 noiembrie 2020. Ședință consacrată măsurilor de Protecție sanitară împotriva Pandemiei. Venit la ședință cu un ceremonial de Regele Soare, Klaus Iohannis le-a citit miniștrilor un text cu măsurile considerate de el a fi decise, miniștrii l-au ascultat conștiincioși, Klaus Iohannis a plecat din sală, miniștrii au trecut de îndată la votarea ca hotărâre de Guvern a măsurilor comandate de Klaus Iohannis. Măsurile puteau fi adoptate și fără acest spectacol de tip Moise coborând cu Tablele Legii de pe Munte. De ce l-a provocat Klaus Iohannis? Pentru a arăta Națiunii că el e Supremul, în timp ce miniștrii, în frunte cu premierul, niște bieți Slujitori.

Campania electorală a dezvăluit un Klaus Iohannis decis să facă totul pentru a avea și Parlamentul Meu. Prin Parlamentul Meu se înțelegea o majoritate zdrobitoare a Partidului Meu. PNL, câştigător al alegerilor, urma să fie mădularul cu care Klaus Iohannis, vorba Poporului – urma să ne puncte, puncte. N-a existat conferință de presă la Cotroceni, Mesaj adresat Națiunii în care alegerile din 6 decembrie 2020, constituțional alegeri parlamentare, să nu fie înfățișate altfel decât Referendum Pro Iohannis. Un moment în care el, Klaus Iohannis, dobândea Puterea absolută – avea Guvernul Meu, Sistemul Meu, Presa Mea – pentru a reforma România din temelii.

Și-a venit ziua votului, ziua de 6 decembrie 2020.
Toate ambițiile lui Klaus Iohannis s-au dus dracului. Participare slabă la vot, cea mai slabă din postdecembrism. Dacă PNL ar fi obținut o majoritate confortabilă sau mai precis dacă Klaus Iohannis ar fi obținut majoritatea, n-ar fi însemnat, totuși, dobândirea puterii absolute. De la experiența PSD din 2016, știm că un scor mare în condițiile unei prezențe mici înseamnă un număr mic de voturi, iar un număr mic de voturi înseamnă un număr mic de români dispuși să te urmeze după alegeri. Cei care au rămas acasă fie n-au vrut să te voteze, fie n-au fost interesați de alegeri. La prima greșeală, cum s-a întâmplat cu Ordonanța 13 la începutul lui 2017, cei care nu te-au votat își manifestă antipatia. Din nenorocire pentru Klaus Iohannnis, chiar în condițiile unei prezențe catastrofale, PNL, zis și Partidul Meu, a obținut un scor dezastruos. S-a conturat astfel ca urmare a votului o majoritate din petice, alcătuită din partide de hăis- cea, o majoritate care în nici un caz nu e majoritatea cerută de puterea absolută la care visa Klaus Iohannis.

Ca de atâtea ori în postdecembrism, poporul a refuzat să dea unui partid și unui om puterea absolută.
După decembrie 1989, una dintre marile probleme ale României a constat în fragmentarea puterii obținute prin alegeri parlamentare și prezidențiale. Uneori ca în 1996 puterea legislativă s-a împărțit între CDR și USD. E drept președintele, Emil Constantinescu, era de aceeași culoare politică de esență ca și Coaliția, Da, dar cele două părți ale puterii legislative s-au mâncat între ele. Alteori, deși puterea legislativă era uriașă, cum a fost în 2016, președinția aparținea unui președinte de altă culoare politică.

Această fragmentare a puterii a împiedicat implementarea Reformelor de care România are nevoie ca de aer. Avem o Constituție demult depășită de mersul vieții. N-am putut s-o modificăm până acum, deoarece n-a existat o concentrare a puterii.

Dacă Klaus Iohannis ar fi vrut puterea absolută pentru a face Reforme, așa cum pretindea, mai mult ca sigur românii i-ar fi dat-o. Din perioada (Klaus Iohannis, se spune perioadă și nu peroadă!) campaniei românii și-au dat seama, după faptele și vorbele lui Klaus Iohannis, că Reformele erau o păcăleală. Nu pentru ele își dorea Klaus Iohannis puterea absolută, ci pentru el. Și atunci au refuzat să-i dea puterea absolută.

Vă imaginați ce s-ar fi întâmplat dacă la 6 decembrie 2020 Klaus Iohannis își îndeplinea pohta ce-am pohtit?!
Dracu’ ne lua!
Înțelepciunea Poporului român ne-a salvat de la Dictatura lui Klaus Iohannis.