La vârsta de 70 de ani nu știe ce înseamnă odihna. Bătrânul cu cărțile își spune povestea cu lacrimi în ochi: „Nu m-am gândit că la bătrânețe voi ajunge în felul ăsta”

Aurel Ifrim are 70 de ani. Ieșenii îl cunosc drept bătrânul cu cărțile, pentru că zilnic este văzut pe Bulevardul Ștefan Cel Mare și Sfânt, încercând să vândă teancul de cărți pe care-l are

Aurel Ifrim face rost de la anticariate de cărțile pe care le vinde. Știe că nu poți să iei banul omului fără să muncești. La vârsta înaintată pe care o are, aceasta este singura soluție pe care a găsit-o. Viața a fost dură cu el, iar în ochii lui se citește suferința unui bătrân care nu-și dorește decât odihnă.

Omul cu cărțile și o bătrânețe fără odihnă

Aurel Ifrim face rost de cărțile pe care le vinde, de la anticariate

Zilnic străbate Bulevardul Ștefan Cel Mare și Sfânt, în speranța că cei care au o inimă bună o să se îndure și de el. De multe ori stă în frig sau în ploaie pentru câțiva lei. Cu lacrimi în ochi încearcă să-și vândă cărțile. Prețul acestora depinde în funcție de bunătatea omului. Cărțile sunt îngrijite, iar unele dintre ele par noi.

„Cărțile le iau de la anticariate. Încerc să fac și eu un ban ca să trăiesc. Am nevoie să-mi iau ceva de mâncare sau medicamente. La vârsta pe care o am nu mă mai angajează nimeni, mai ales pentru că sunt și bolnav cu inima. Altă soluție nu am, ce să fac? Să mă duc să fur? Am muncit toată viața, dar fără carte de muncă. Atunci nu mă interesa. Nu m-am gândit că la bătrânețe voi ajunge în felul ăsta”, mărturisește bătrânul.

Are copii de la care nu mai așteaptă nimic. Știe că aceștia au familiile lor pe care trebuie să le întrețină și nu vrea să devină o povară. Deși a lucrat toată viața sa, la bătrânețe s-a trezit că nu are niciun sprijin de nicăieri. Nu are pensie, iar acest lucru îi îngreunează soartă.

„Cât mai pot mă mai târâi așa. Nu am avut noroc în viața asta, dar acum m-am obișnuit cu sărăcia. Eu stau în Iași cu soția care este și ea bolnavă, abia mai poate merge. Nu plătim chirie, dar suntem nevoiți să plătim celelalte utilități. Avem nevoie de bani ca să mâncăm. Îmi vine și să plâng când mă gândesc la atâta lipsa. Dar asta ne-a dat Dumnezeu și trebuie să mergem până la capăt”, destăinuie bătrânul cu cărțile.

O viață plină de suferință

La vârsta de 70 de ani, încă nu îi este dat să se odihnească. Străbate în lung și în lat Bulevardul Ștefan Cel Mare și Sfânt

Viața a fost dură cu el. Nu a știut niciodată ce înseamnă să stai fără grija zilei de mâine. În ochii lui se citește suferința unui părinte care de multe ori nu a avut ce să pună pe masă. La vârsta de 70 de ani, încă nu îi este dat să se odihnească. Străbate în lung și în lat Bulevardul Ștefan Cel Mare și Sfânt. Sunt pasionați de cărți care-l caută sau oameni cu suflet mare ce se uită la el înainte să treacă. Reușește să strângă bani pentru o pâine sau o sticlă de ulei.

„M-am învățat cu puținul. Sunt oameni care se bucură când mă vad, iar eu mă bucur de fiecare leu pe care-l primesc de la ei. Sunt unii care îmi dau bani, dar îmi lasă și cartea, sunt oameni cu suflet bun. Sunt și alții care trec pe lângă tine și te judecă, de parcă tu ți-ai dori să stai în frig o zi întreagă pentru un colț de pâine. Dau cărțile și cu 2 lei atunci când sunt prea obosit să mai stau sau când e prea frig. Atunci trag ca măcar cu o pâine să mă întorc acasă. În alte zile primesc și câte zece lei pe o carte”, adaugă Aurel Ifrim.

Pornind de la cazul lui Aurel Ifrim, BZI inițiază o campanie de strângere de fonduri pentru a-l ajuta pe omul cu cărțile. Cei care doresc să-i întindă o mână de ajutor o pot face contactând redacția BZI.