Achiziția microbuzelor electrice școlare, realizată cu fonduri europene prin PNRR, este tot mai contestată din cauza prețurilor exagerate și a problemelor tehnice apărute în exploatare. În mai multe localități din România, vehiculele nu fac față temperaturilor scăzute, iar autoritățile locale sunt nevoite să revină la transportul clasic pe motorină. Situația ridică semne de întrebare atât asupra eficienței investiției, cât și asupra corectitudinii procedurilor de achiziție.
Proiectul de modernizare a transportului școlar, bazat pe introducerea microbuzelor electrice nepoluante, s-a dorit un pas important spre reducerea emisiilor și creșterea confortului pentru elevi. În practică, însă, realitatea din teren arată cu totul altfel. Costurile mult peste media pieței, autonomia redusă în condiții de iarnă și suspiciunile de nereguli în licitații transformă acest program într-un exemplu controversat de utilizare a banilor publici.
Microbuzele electrice școlare, cumpărate la suprapreț, dau rateuri
Autoritățile române au achiziționat aproximativ 1.300 de microbuze electrice școlare, unele dintre ele la prețuri de până la trei ori mai mari decât valoarea reală de piață. Dacă estimările inițiale ale Comisiei Europene indicau un cost de aproximativ 78.000-80.000 de euro per unitate, în multe județe s-au plătit sume ce au ajuns chiar și la 200.000-260.000 de euro pentru același tip de vehicul.
Un caz devenit simbolic este cel din comuna Orașu Nou, județul Satu Mare, unde un microbuz electric aproape nou a fost abandonat în parcarea primăriei. După doar câteva luni de utilizare, vehiculul nu a mai putut face față temperaturilor scăzute. În perioadele cu ger de minus 10-12 grade Celsius, bateriile s-au descărcat rapid, iar autonomia a scăzut drastic, microbuzul reușind să parcurgă doar o parte din traseul zilnic către școală.
Primarul localității a explicat că, deși în condiții normale autonomia promisă de producător – aproximativ 200 de kilometri – părea realistă, situația s-a schimbat radical odată cu venirea iernii. Pentru a nu lăsa elevii fără transport, administrația locală a fost nevoită să reintroducă temporar microbuzele diesel, asigurând astfel continuitatea cursurilor.
Eșecul parțial al microbuzelor electrice școlare ridică întrebări serioase despre sustenabilitatea acestui tip de investiție în lipsa unei adaptări la realitățile locale. Deși tranziția către transport nepoluant rămâne un obiectiv legitim, experiența recentă arată că soluțiile trebuie testate riguros și achiziționate la prețuri corecte. În caz contrar, comunitățile locale riscă să rămână cu vehicule scumpe, greu de utilizat și cu un impact redus asupra mediului, în timp ce elevii depind, din nou, de vechile microbuze pe motorină.
Licitații controversate și suspiciuni de fraudă
Problemele tehnice sunt dublate de suspiciuni serioase privind modul în care au fost realizate achizițiile. Mai mulți șefi de consilii județene au recunoscut public că prețurile plătite au fost neobișnuit de mari. În unele cazuri, autoritățile locale ar fi dorit achiziționarea de microbuze hibride, considerate mai fiabile și mai potrivite pentru condițiile climatice din România, însă condițiile impuse prin programul național nu au permis această opțiune.
Investigațiile jurnalistice au arătat că o singură companie, Aveuro Internațional din Prahova, a câștigat peste jumătate dintre licitații, fapt care a alimentat suspiciunile privind lipsa concurenței reale. Diferențele uriașe de preț pentru același model de microbuz, achiziționat în județe diferite fără modificări tehnice semnificative, au atras atenția autorităților centrale.
Ca urmare, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a trimis Corpul de Control pentru verificarea procedurilor, iar concluziile urmează să fie transmise către Departamentul pentru Lupta Antifraudă, Consiliul Concurenței și Parchetul European. Ministrul de resort a confirmat existența unor disfuncționalități majore și a subliniat că utilizarea fondurilor europene trebuie să respecte principiile transparenței și eficienței.