Mihai Eminescu – ziarist, o altă ipostază a geniului literaturii române: „Unii spuneau că a fost cel mai valoros ziarist al nostru în epoca lui” – FOTO

În data de 15 iunie 1889 a încetat din viață, la doar 39 de ani, „Luceafărul” poeziei românești, Mihai Eminescu. Născut Mihail Eminovici, poetul este considerat cel mai important reprezentant al literaturii din România. Puțini oameni cunosc și latura jurnalistică a geniului. După pierderea postului de bibliotecar la Iași, în 1876, colegii săi din asociația „Junimea” i-au găsit un post de redactor-administrator și corector la Curierul de Iași, o gazetă obscură pe care Eminescu a numit-o „foaia vitelor de pripas”

Acesta a fost conștient că potențialul său creativ se risipea în acea muncă intelectuală de natură inferioară, dar a fost obligat să-și asigure existența și să întrerupă șantierul său spiritual. Ulterior, având ocazia să-și exprime ideile politice, s-a mutat la publicația „Timpul”.

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

Împăcare bombă! Bahmu şi George, din nou împreună, la 5 luni de la separare: Orice bărbat, într-o astfel de situație, trebuie să fie lângă parteneră

Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat, în principal, între anii 1877 și 1883, la cotidianul „Timpul”, organul oficial al Partidului Conservator,  unde în 1880 și 1881 a fost redactor-șef. În articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste și nemulțumiri din partea unor conservatori. Datorită implicării afective în evenimentele politice și conștiinciozității sale în îndeplinirea obligațiilor de redactor, oboseala și dezamăgirile acumulate au avut o contribuție importantă la declanșarea crizei asociate tulburării bipolare din iunie 1883.

„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși”, se arată în cartea lui G. Călinescu, „Opera lui Mihai Eminescu^”.

Vocația de jurnalist

Mihai Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le-a scris au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum și-a propus. De cele mai multe ori, Mihai Eminescu a fost extrem de tranșant, numindu-i „canalii”.

„Eminescu se considera liberal, nu în sensul unei doctrine de partid, ci prin apărarea Constituției și a drepturilor cetățenești, fără nici o îngrădire din partea partidelor politice”, se arată în cartea lui D. Vatamaniuc, „Publicistica lui Eminescu”.

Întorcându-ne la zilele noastre, muzeograful ieșean Liviu Apetroaie a descris mai mult latura jurnalistică a marelui Mihai Eminescu.

„Perioada istorică în care Eminescu și-a desfășurat activitatea este cea a domniei regelui Carol I, supranumit «întemeietorul”, pe care radicalul Eminescu îl poreclise «îngăduitorul». I-a supărat pe mulți prin textele sale, atât pe liberali, combatanții lui, cât și pe conservatori, stăpânii lui. A avut vocația asta, o atitudine față de realitatea socială. Publica articole destul de acide la adresa clasei politice. Nu o ierta aproape deloc, o găsea coruptă, punea corupția și pe seama coroanei regale.

El avea credința că oamenii ăștia născuseră oameni de mare forță patriotică, iar noi am ales un rege. Problema cea mai dureroasă pentru el a fost Ardealul. Avea o dragoste nemărginită, găsise adevărul istoric al Ardealului care era sub imperiul austro-ungar. El scria aproape zilnic și despre unirea aceasta a Ardealului cu România. Dădea peste nas intereselor regalității. A scris până au sărit toți în sus, chiar și prietenii lui s-au îndepărtat de el. Semna cu tot felul de pseudonime și toate erau foarte bine justificate”, a declarat muzeograful Liviu Apetroaie.

Mihai Eminescu, la fel de actual: „Felul în care judeca societatea românească se potrivește mănușă acum“

Muzeograful Liviu Apetroaie a subliniat faptul că Mihai Eminescu a rămas în societatea contemporană la fel de actual. Mai mult, politicienii de acum s-ar teme de el.

„Sunt mai mulți jurnaliști din acea epocă care sunt acum la fel de actuali ca atunci sau poate chiar mai actuali acum. Felul în care judeca Mihai Eminescu societatea românească se potrivește mănușă acum. Felul în care descria Caragiale este mai mult decât actuală, Iorga… Așa încât Eminescu merită citit mai repede, Ion Cristoiu sau alții care sunt acum. Oamenii ăștia nu se jucau cu cuvintele cum se joacă, în ziua de azi, jurnaliștii care se joacă de-a politica.

Presa lui Eminescu nu era falsă, reprezintă partea cea mai consistentă a scriiturii lui. Nu aveai ce să-i reproșezi. Ăsta a fost el. Unii spuneau că a fost cel mai valoros ziarist al nostru în epoca lui. Tind să cred că e așa. Politicienii din ziua de azi nu s-ar speria pentru că ăia nu știu să citească, în primul rând. Da, s-ar speria, Eminescu nu i-ar ierta, le-ar fi ca un ghimpe”, a menționat muzeograful Liviu Apetroaie.

Slogan celebru pe vremea când Mihai Eminescu era ziarist

„Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!” a fost un slogan celebru în epoca în care, ca gazetar la ziarul „Timpul”, Mihai Eminescu a scris despre viaţa politică, parlamentară şi guvernamentală, a fost şi cronicar literar, teatral sau monden, iar cu articolele sale a reuşit să deranjeze lideri conservatori importanţi. A scris despre cei care au făcut jocurile altor interese, străine de cele ale propriului popor şi a afirmat că statul român este o creaţie împrumutată din Occident, care nu are nimic de-a face cu sufletul şi felul de-a fi al românilor.

„Aceşti oameni vor să păstreze ceea ce au. Nu numai averea – căci asta n-ar însemna nimic – nu! Influenţa, vaza, rangul în ordinea sociala, jeţurile (fotoliile) din Adunare, cu un cuvânt, tot ce sărmana vale a Dunării a avut de oferit (…) toate trebuie să rămână zestre inatacabilă a nulităţilor, o schimbare de guvern să nu mai fie cu putinţă”, se arată în cartea lui G. Călinescu,  „Opera lui Mihai Eminescu^”.