Minunea făcută de Sfântul Nectarie, povestită de părintele Calistrat Chifan: „Starețul a știut, din ziua aia, că Sfântul Nectarie este sfânt” - VIDEO • Buna Ziua Iasi • BZI.ro

Editia PDF

19 apr 2024

Părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași a discutat, la BZI LIVE, despre minunea făcută de Sfântul Nectarie, în momentul în care a fost recunoscut de Biserică. Îndrăgitul duhovnic a mai povestit o întâmplare, menită să scoată în evidență puterea acestui sfânt deosebit.

Sfântul Nectarie din Eghina a fost episcop al Pentapolei și ctitor al mănăstirii „Sfânta Treime” de pe insula Eghina. În anul 1961, Sfântul Sinod al Bisericii Constantinopolului l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, prăznuirea lui făcându-se în ziua de 9 noiembrie.

Sfântul Nectarie este unul dintre cei mai iubiți sfinți de către credincioșii din întreaga lume. El s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din părinți săraci, dar foarte evlavioși, primind, încă de la Botez, numele de Anastasie. A fost trimis să învețe la Constantinopol, unde a ales să meargă pe drumul teologiei și s-a lăsat învăluit de scrierile Sfinților Părinți. Treptat, Sfântul Nectarie a început să îl descopere pe Hristos, prin citirea cărților sfinte și prin cugetarea la cele dumnezeiești.

Minunea făcută de Sfântul Nectarie, povestită de părintele Calistrat Chifan: „Când a fost recunoscut de Biserică Sfântul Nectarie, se împărțiseră călugării într-o mănăstire în vreo două tabere”

Înainte ca Biserica să îl recunoască pe Sfântul Nectarie ca sfânt, au existat păreri diferite. Unii călugări îl recunoșteau de sfânt, însă alții nu, inclusiv starețul unei mănăstiri, care se lăsa influențat de opiniile celor din jur. Pentru a se decide, starețul a propus trei zile de post și rugăciune. În scurt timp, Sfântul Nectarie i s-a arătat, în carne și oase, și l-a convins că Dumnezeu la făcut sfânt. Din acea zi, starețul mănăstirii nu s-a mai îndoit de faptul că Sfântul Nectarie chiar este sfânt.

„Când a fost recunoscut de Biserică Sfântul Nectarie, se împărțiseră călugării într-o mănăstire în vreo două tabere: unii îl recunoșteau de sfânt, unii nu-l recunoșteau de sfânt. Starețul era undeva la mijloc. Cum veneau unii și-l influențau, iar n-ar mai fi vrut să-l pomenească pe Sfântul Nectarie. Cum veneau unii și iar îi vorbeau frumos, starețul iar se încălzea cu inima și a zis: „Ca să nu greșim, haide să postim toată mănăstirea trei zile, să vedem ce ni s-arată. Și starețul și-a luat Ceaslovul și s-a pus la chiliuță și a început să se roage.

Și în clipa următoare, în una din nopți, din cele trei zile, aude în ușă cioc! cioc! cioc! și zice: „Hai, intră”. Și când se deschide ușa, intră Sfântul Nectarie aievea, el era de-acum mort, era în raclă, era sfânt și zice: „Lasă, părinte stareț, nu mai chinui călugării să postească, că ori postesc, ori nu postesc, ori mă vorbesc de bine sau de rău, pe mine Dumnezeu tot sfânt m-a făcut”. Și starețul a spus: „Te rog să mă ierți, părinte Nectarie, eu nu am nimic cu mata”. – „Știu că nu ai, dar te lași ușor influențat și, uite, inima omului-i supusă spre greșeală. Dar, să știi, nu am fapte de sfințenie atât de mari, încât să crezi că cei de pe pământ nu le-ar putea ajunge, ca să ajungă la măsura mea. Mai mult, Dumnezeu m-a făcut sfânt, pentru că am avut răbdare cu cei răi. M-au prigonit și i-am iertat, totdeauna când ei au greșit”. Și s-a făcut nevăzut. Și starețul a știut din ziua aia că Sfântul Nectarie este sfânt.”, a declarat părintele Calistrat Chifan pentru BZI LIVE.

Părintele Calistrat Chifan: „Asta înseamnă puterea unui sfânt”

Întâmplarea următoare a avut loc în urmă cu mai bine de 30 de ani, potrivit părintelui Calistrat Chifan. Se spune că, într-un sat de munte, credincioșii au rămas fără preot, chiar în perioada sărbătorilor pascale, fiindcă acesta murise. El avea mare evlavie la Sfântul Nectarie și, datorită acestui fapt, însuși sfântul a ajuns să slujească în biserica din sat.

Iată cum a povestit părintele de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași întâmplarea minunată.

„Și o altă întâmplare minunată, ca să vedeți cum lucrează sfinții. Într-un sătuc de munte, undeva, pentru că era o zonă săracă și preotul bătrân murise, se duc la mitropolitul locului și spun așa: Ne dați și nouă un preoțel să vină din săptămâna Mare, de la Florii, să ne facă și nouă intrarea în Florii, să intrăm în săptămâna patimilor, săptămâna luminată?”. Și a spus: „Puneți o cerere, că vă dau”. Biserica aceea, din întâmplare, avea o icoană cu sfântul Nectarie și preotul dinainte avea o mare evlavie la el.

Într-o zi, înainte de denie, apare un preoțel cărunțel, scurt, cu o servietă în mână, cu bastonul și zice: ”Eu sunt preotul care m-a trimis Mitropolitul să vă slujesc aceste două săptămâni pascale, a patimilor și cea luminată.” L-au dus în biseică, preotul a deschis Evanghelia, a scris ceva acolo, a semnat și, în clipa următoare, ce credeți? A făcut atâtea slujbe frumoase și atâta l-au îndrăgit oamenii, că două săptămâni a gemut biserica de credincioși. Și s-au dus doi inși cu o scrisoare de mulțumire și cu un dar, să le ducă Mitropolitului. Mitropolitul, când i-a adus în ogradă, abia atunci și-a adus aminte și a zis: „Fraților, vă rog să mă iertați că nu v-am putut îndeplini doleanța”. Și deschide scrisoarea, citește și deodată așa a tresărit și a zis: „Vă rog să nu mă ironizați, pur și simplu am uitat de cererea dumneavoastră. Promit că mă revanșez și vă trimit un preot, pentru că nu am trimis pe nimeni”, a adăugat părintele Calistrat în emisiunea BZI LIVE.

Necrezând cele întâmplate, Mitropolitul a mers imediat în biserica din sat și a citit ce scrisese preotul în Evanghlie: „Cu evlavie, cu smerenie și cu dragoste am slujit în acest sătuc, unde preotul de dinaintea mea m-a prețuit și m-a iubit și cu evlavie și cu drag am slujit pentru credincioșii lui, care îmi păstrează, cu deosebită evlavie, icoana mea în biserică. Semnat, Nectarie.”