Valeriu Constantinescu, bărbatul ce făcea opere de artă din așchii de lemn, a murit la vârsta de 94 de ani. Acesta a realizat, de-a lungul timpului, machetele unora dintre cele mai importante clădiri din țară
Lucrările ieșeanului sunt expuse la Clubul pentru Pensionari „Oancea”, din care acesta făcea parte de cinci ani. Membrii grupului îi țin operele de artă în semn de omagiu, iar persoanele interesate le pot viziona.
Cea mai mare dorință a lui Valeriu Constantinescu înainte să moară a fost să își revadă lucrările în care a pus suflet
:format(webp):quality(80)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2023/08/club-pentru-pensionari-2.jpg)
Cea mai mare dorință a lui Valeriu Constantinescu înainte să moară a fost să își revadă lucrările în care a pus suflet
Valeriu Constantinescu și-a găsit pasiunea pentru acest tip de meșteșug la o vârstă înaintată, mai exact la 80 de ani, în momentul în care se plimba cu soția lui prin pădurea Ciric. Bărbatul a găsit două bucăți de lemn pe jos și așa i-a venit ideea de a face ceva cu ele, iar de acolo a pornit totul.
În data de 6 iulie 2023, acesta s-a stins din viață, la vârsta de 94 de ani, iar cea mai mare dorința a lui înainte de a trece în neființă a fost să își revadă lucrările în care a pus suflet timp de ani buni.
Bărbatul făcea parte de cinci ani din Clubul pentru Pensionari „Oancea”, iar lucrările sale sunt expuse acolo, în semn de omagiu. Gabriela Grigoriu, membră a acestui club, spune faptul că pentru ei aceste lucrări sunt „sfinte”.
„Valeriu făcea parte din acest grup de cinci ani și era un om foarte talentat. A realizat, mai bine de 15 ani, tot felul de lucrări, de la lucrări simple, cum ar fi obiecte de depozitare a bijuteriilor, până la machetele celor mai importante și frumoase clădiri din țară. Toate acestea el le făcea din orice bucată de lemn găsită, avea un talent deosebit și chiar realiza niște lucrări unde ai nevoie de foarte multă răbdare și precizie.
Acum ceva timp a realizat din așchii de lemn macheta Palatului «Cuza» de la Ruginoasa, unde am mers toți membrii clubului acolo, să fim alături de Valeriu Constantinescu când donează lucrarea sa. Când a murit, nepotul său i-a pus o undiță în sicriu, deoarece era pasionat și de pescuit, iar noi, membrii clubului, ne dorim ca el și în ceruri să facă așa minuni de opere cum a făcut cât a fost în viață”, spune Gabriela Grigoriu, membră a Clubului pentru Pensionari „Oancea”.
Macheta Mănăstirii „Trei Ierarhi”, realizată din 3.000 de bețisoare de la înghețată, adunate de membrii Clubului pentru Pensionari din Iași
:format(webp):quality(80)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2023/08/club-pentru-pensionari-3.jpg)
Macheta Mănăstirii Trei Ierarhi a fost realizată din 3.000 de bețisoare de la înghețată adunate de către membrii Clubului pentru Pensionari din Iași
De-a lungul celor 15 ani, Valeriu Constantinescu a realizat machetele celor mai importante și frumoase clădiri din țară, cum ar fi Palatul Culturii, Mănăstirea „Trei Ierarhi”, Cetatea lui Ștefan cel Mare de la Vaslui, Castelul Peleș și multe altele.
Macheta Palatului „Cuza” de la Ruginoasa a donat-o, iar cea a Cetății lui Ștefan cel Mare de la Vaslui nu a mai apucat, însă membrii grupului „Armonia” din cadrul Clubului pentru Pensionari „Oancea” au mers și au oferit-o în numele lui.
„Macheta Mănăstirii «Trei Ierarhi» a realizat-o din 3.000 de bețisoare de la înghețată pe care noi, membrii grupului «Armonia», le-am adunat de-a lungul timpului. Acum îi păstrăm toate lucrările pentru că pentru noi sunt ca niște lucruri sfinte. Când a realizat macheta Cetății lui Ștefan cel Mare de la Vaslui, Valeriu nu a putut merge acolo să o doneze, dar am mers noi și am făcut acest lucru”, mai spune Gabriela Grigoriu, membră a Clubului pentru Pensionari „Oancea”.
salutari lui domnul Voicu, un om foarte cumsecade