La granița dintre Maramureș și Moldova, mai precis în Pasul Prislop, veți da peste o casă izolată, fostul cămin al familiei Grec. Soții Grec au locuit timp de peste 40 de ani în aceasta casă veche din Borșa (Maramureș) unde nu a pătruns niciodată curentul electric. Cu toate acestea, în modesta locuință a fost construit un adevărat sanctuar cultural, unde a fost amenajat Muzeul Rădăcinilor, care adăpostește obiecte neobișnuite, rădăcini de arbori, dar și cranii de animale conservate sau o colecție impresionantă de flori de mină. Călătorii care ajung în zonă, aproape de Drumul Național 18, ar trebui să facă un popas la acest muzeu unic.
Cum a luat forma Muzeul Rădăcinilor
Întemeietorul muzeului, Ștefan Grec, a fost angajat în domeniul forestier, și nutrea o pasiune profundă pentru natură, iar timp de decenii a adunat tot felul de obiecte găsite în mediul natural. A colectat numeroase rădăcini pe care le-a tratat printr-un procedeu special, apoi le-a lăcuit, rezultând astfel „Muzeul Rădăcinilor”, o colecție impresionantă adunată de un singur om, din pură iubire pentru natură.
În altă încăpere, diverse obiecte descoperite în pădurile Borșei, relicve ale vremurilor de restriște, reamintesc trecutul tumultuos al Borșei ca zonă de conflict în cele două mari războaie mondiale. Alături de artefacte de război, o colecție de cranii de animale sălbatice îngrozește vizitatorii. Doar florile de mină, cu frumusețea și diversitatea lor uimitoare, aduc un sentiment de liniște, fascinând privitorii. Cei doi soți au adunat o mulțime de lucruri de-a lungul vieții, „suficiente pentru a umple un muzeu”. Ospitalieri, ei primeau pe oricine le trecea pragul casei și îi întâmpinau cu ceea ce au în gospodărie.
În anul 1970, Ştefan Grec a început să adune rădăcini. Ca fost lucrător forestier, nu avea expertiză în istorie sau arheologie, dar aprecia frumusețea obiectelor. Străbătând pădurile din Maramureș, a descoperit de-a lungul timpului diverse rădăcini, transformându-le cu talentul său de sculptor în opere de artă cu denumiri pline de haz, care aduc zâmbete turiștilor. Astfel, operele rezultate din rădăcini poartă nume precum „Ioan Vodă cel Mare“, „Gura lumii“ sau „Muma pădurii“.
„Am lucrat pe văile acestea din Borşa şi am văzut fel de fel de rădăcini. Am început a le aduna. Azi una, mâine alta şi tot aşa. Le-am curăţat şi le-am pus prin camere, ca un fel de expoziţie, să le vadă şi alţii care vin. Nu mai ştiu câte am, dar sunt peste 100. Sunt din lemn de molid, dar mai am şi din lemn de tei sau paltin. Le-am dat nume, nume de animale sau de oameni. Rădăcinile le adun, le curăţ, le dau cu baiţ şi apoi cu lac, asta dacă stau în ploaie sau vânt“, povestea Ştefan Grec.
Tradiția este dusă mai departe de unul dintre nepoți
Vizitatorii care pășesc în „Muzeul Rădăcinilor“ rămân captivați de ceea ce descoperă.
„Oamenii vin şi se uită, admiră rădăcinile şi se întreabă cum se poate face aşa ceva. Nu am şcoală, am două clase. Am adunat cărţi, flori de mină, bani vechi şi noi. Am multe alte lucruri şi nu am unde să le pun. Oamenii vin vara la ciuperci şi apoi îmi aduc şi ei câte una sau alta. Că zic că ştiu că în zonă e un colecţionar. Am cărţi legate de crestături în lemn, dar şi costume tradiţionale. Nu m-am gândit că locuinţa mea va ajunge muzeu. Soţia mea ce să zică? Prea mult nu o interesează. Ea este cu îngrijitul vitelor, eu cu ale mele. Cât poate face curăţenie, face, cât nu, nu. Are o plăcere că am făcut ceva şi vede şi altă lume. Aş vrea să mai descopăr multe, dar nu am putere acum“, a mai adăugat Ștefan Grec.
În casa soților Grec din Pasul Prislop, vizitatorii pot admira și o colecție militară ce include obiecte aparținând soldaților din cele două războaie mondiale. Fiindcă Borșa a fost un front în ambele conflicte, căști, măști de gaze, proiectile și grenade sunt expuse într-o mică încăpere din locuința lor. În Borșa, autoritățile au planuri ample pentru acest muzeu, fiind singurul de acest gen din micul oraș de la poalele Pietrosului Rodnei. În prezent, această pasiune de suflet este continuată de unul dintre nepoții lui Ștefan Grec.