Nuntă de poveste la Iași, după indiciile lui Nea Mitică. Trei zile și trei nopți de petrecere cu sarmale, borș și cozonac: „Nuntașii mâncau câte patru din același castron și beau cu același pahar” – FOTO/VIDEO

04 mai 2024, 02:00,
Dragoș SAVIN, în Titlurile zilei

Dumitru Hriscu, unul dintre ultimii vornici din județul Iași, a povestit cum erau nunțile în urmă cu aproximativ 60 de ani. Un eveniment de poveste, pe vremea aceea, la Iași, era total diferit față de unul din zilele noastre. Mâncărurile erau simple și băuturile la fel, iar petrecerea dura trei zile

Începe sezonul nunților! În weekendurile care urmează, sute de cupluri vor spune „da”, la Iași, în fața ofițerului de la Starea Civilă. Petrecerile vor fi organizate la restaurante scumpe, iar meniurile vor avea zeci de preparate sofisticate. Reporterii BZI au vrut să afle cum erau nunțile la Iași acum 50, 60 sau chiar 70 de ani. Pentru asta au mers în comuna ieșeană Scobinți, la Dumitru Hriscu, unul dintre ultimii vornici din județ. Nea Mitică, așa cum îi spun localnicii, are 77 de ani și își amintește cum erau evenimentele pe vremuri. Spune că nici nu poate compara nunțile de acum cu cele din urmă cu câteva decenii. Oamenii, pe vremuri, se întâlneau timp de 3 zile, mâncau borș și sarmale și își potoleau setea cu vin sau rachiu de casă. Tradițiile trebuiau respectate cu sfințenie, iar petrecerea se ținea în curte, la lumina felinarelor.

Regula de aur ca doi tineri să se căsătorească: el trebuia să aibă boi, iar ea vacă

Nu era atât de simplu de organizat o nuntă și nu era simplu nici de participat la petrecerea care dura de sâmbătă până luni noaptea sau chiar marți dimineața. Nea Mitică își amintește că, în primul rând, un flăcău care voia să se însoare trebuia să aibă armata făcută.

„Era obligatoriu ca mirele să aibă armata făcută. Flăcăii fără armată se zicea că nu pot forma o familie. Dacă părinții erau pregătiți de nuntă, viitorul mire împreună cu familia sa pleca la pețit, acasă la fata aleasă. Urmau discuțiile despre zestre, cel mai important era ca flăcăul să aibă un car cu o pereche de boi, iar fata să aibă vacă. Starostele era cel care ajuta cele două familii să ajungă la înțelegere pentru ca nunta să aibă loc. Următorul pas era alegerea nașului. Acest lucru făcea parte din îndatoririle mirelui și ale familiei acestuia”, a povestit Dumitru Hriscu.

Ciorbă, sarmale și cozonac, bucatele nelipsite de la o nuntă de poveste de la Iași

După spusele lui Nea Mitică, nunta începea sâmbăta și era plină de tradiții.

„Nunta începea sâmbăta și se ținea până luni seara. Dacă mireasa era din sat străin, tot alaiul mirelui, cu carele cu boi, pleca să o aducă pe fată. Gustările principale erau sarmalele și cozonacul, iar de băut – țuică și vin. Înainte de a începe petrecerea propriu-zisă, mirii luau parte la ritualul «iertăciunii», moment în care plecau în viață împăcați cu părinții, dar și cu ceilalți participanți la nuntă. Sâmbăta era ziua dedicată mirilor, lăutarii cântau la casele acestora, iar invitații se veseleau.

Duminica, petrecerea continua, de data aceasta, nașul fiind personajul principal. În această zi, alaiul de nuntași continua șirul de tradiții. Toate accesoriile folosite în ziua nuntii erau confecționate de mireasă împreună cu prietene sale, așa-numitele druște. De exemplu, cămașa mirelui era cusută obligatoriu de mireasă. Un obicei puțin morbid spunea că aceeași cămașa era îmbrăcată de bărbat și la înmormântare”, a spus Dumitru Hriscu.

Petrecere la socrii mari, socrii mici și nași

Petrecerea întinsă pe parcursul a trei zile se ținea în mai multe locuri.

„Tot duminica avea loc cununia la biserică, urmată de o masă de cununie acasă la socrii mici. La masa respectivă, se așeza nașul împreună cu câțiva apropiați de-ai săi. Era mare onoare pentru cei care erau invitați la masa nașului mare. Ca și mâncare de bază erau ciorba, adică borșul nostru moldovenesc, și sarmalele. Borșul era servit din castroane, dar să nu vă gândiți că fiecare avea castronul lui. Cel puțin 4 persoane mâncau din același blid. Mâncarea de la nunți era gătită de bucătăreasa satului, care avea tot arsenalul de vase și veselă. Nunta era văzută de tot satul ca fiind un eveniment de mare importanță, așa că toți participau activ la toate activitățile.

Petrecerea de duminică se continua la casa nașului, acolo unde se strângeau și petreceau toți invitații acestuia. Duminică, spre luni, alaiul de nuntași împreună cu nașul se îndrepta spre casa mirelui. Aici, se continua petrecerea cu mâncare și băutură din belșug. Când invitații considerau că s-au îndestulat, începea închinatul, adică adunarea darului pentru tinerii însurăței. Aceștia primeau bani, dar și lucruri materiale sau chiar animale. Petrecerea nu era încheiată nici luni seara. De data aceasta, își intrau în rolul principal socrii mari și mici, părinții mirilor”, a mai spus Dumitru Hriscu.

Nunta se termina când se strângeau darurile și de la socri, iar tânăra familie începea să pășească pe un nou drum. Așa era o nuntă de poveste la Iași.

Comentarii
  • Naspa vremuri…

  • Un comunist îmbâcsit și bețiv notoriu pe deasupra

  • Era frumos tare. Cu vornicei ,carute cu covoare tesute in casa, oameni veseli, nunta acasa la mire,frumoase traditii care au disparut.

  • https://www.facebook.com/IASIDE10
    Iași de 10 – Forța Dreptei propune Meritocratie pentru Iași !

  • Jurnalism de weekend. Indicii sau indicatii?

  • Ce plm e un vornic? Un obicei al bastinadilor din Iasi? Din Moldova?

  • Vornicelul cu floare in piept venea cu sticla cu vin la portile oamenilor si ii invita la nunta .Caruta cu mirele si mireasa in urma. Femeile din sat se adunau la ajutat la facut bucatele,cozonacii ,sarmalele ,friptura ,borsul la foc de lemne si multe alte traditii frumoase. Se taia 1- 2 porci. Lumea era mai buna , nunta tinea 3 zile cu mancare si bautura si muzica cu lautari.Toate bancile de la mese erau acoperite cu cuverturi taranesti, nu erau atatea boli ca acum se manca din aceeasi farfurie si strachina de lut mai multi oameni.Erau traditii frumoase.

  • Mai ,,Marius” ce pla mea tot faci publicitate la Forta dreptei in tot ziarul asta? Lasa-ne cu Usr ,forta dreprei , meritocratia, nu ne intereseaza.

  • Bă–marius cînd făceam noi nuntă nu exista partidul forța suli ștrulo-korbano-tolomace ca acum nu exista nici ciordeleul meeeeuuu și gaura covrigului ciordac care te a înscris acuma la bătrînețe în lgbtq-piride și nici eșuați pulitici și erai liber să faci nunta tradițională romănească–nu ca acuma nuntă lgbtq-piride prin gaura covrigului ciordac dirijat de hanaful ciordelist al meuuuuuu îîî–

  • @Anonim: am inteles, multumesc de explicatii.
    Doar ca traditiile astea aduse la oras nu doar ca isi pierd farmecul, ci si utilitatea. Si ratiunea. Orasul nu este o comunitate mica si sudata, ca cea de la tara. Traditiile rurale ar trebui sa ramana la tara pentru ca se bazeaza pe tipologia de comunitate mica si omogena, iar cei mutati la oras ar trebui sa constientizeze ca in mediul urban este (sau ar trebuis a fie) o oarecare diferenta de perspective, cutume si obiceiuri, mediul urban fiind unul eterogen din punct de vedere cultural, religios si ocupational.
    Ma rog, Iasul nu este tocmai un oras in intelesul sec. XXI (asa cum cred majoritatea iesenilor despre Iasi) tocmai din motivul asta: e locuit masiv de bastinasi care inca mai au o legatura stransa cu mediul rural. Ori se afla la prima generatie in localitatea Iasi (si inca mai au casa de la tara, la care isi lucreaza gradina peste vara si isi tin vinul peste iarna), ori sunt crescuti si educati de cei amintiti anterior. Notiunea de urbanism nu e nici macar cunoscuta majoritatii „orasenilor” din Iasi, care cred ca diferenta dintre urban si rural o fac blocurile si trotuarele. Din motivul asta Harlaul a fost declarat oras, de pilda.
    Cam asa se explica existenta vornicilor in localitatea Iasi.

  • In 1970 am avut nunta in Iasi fara Vornici, a durat o zi Duminica. Acest obicei prezentat mai sus l-am intalnit in 1960 in comuna N. Balcescu / (oras) Flamanzi la nunta verisoarei mele.

  • La nunta verisoarei toti nuntasii au avut pahar pentru:rachiu de prune, vin, castron pentru bors, farfurii pentru friptura, tacamuri individuale, etc. Nu am vazut sa fie persoana care sa nu aiba pe masa tot ce trebuie pentru servire. Asa ca, nu inteleg cum in judetul Iasi nu se respecta igiena.

  • Cei veniti de la tara la oras sunt aidoma imigrantilor: vor sa traiasca la oras ca la tara, asa cum imigrantii vor scolile, bisericile, produsele si magazinele lor. Daca vreti asta, de ce plm nu ramaneti acolo?!

  • xenofobie, xenofobiisubstantiv feminin
    1. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul.
    diferențiere Fenomen de patologie socială constând în teama și ostilitatea față de străini.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *