Orașul cu 2 locuitori și 0 șanse de pace! Povestea vecinilor care se detestă

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Undeva, pe culmile unui munte italian, există un sat rupt de lume, unde timpul pare că s-a oprit. Nu are magazine, nu are semnal, nu are internet… și nici oameni. Doar doi locuitori mai trăiesc aici – și, culmea, nu se suportă! Cei doi pensionari împart același cătun părăsit, dar nu și aceeași viziune despre viață.

Satul fantomă din inima Italiei

Într-un colț uitat din provincia Perugia, Italia, se ascunde Nortosce – un sat uitat de lume, în care mai trăiesc doar doi oameni. La aproape 900 de metri altitudine, greu accesibil și rupt de civilizație, acest loc pare desprins dintr-un film post-apocaliptic.

Odată plin de viață, cu sărbători și tradiții străvechi, Nortosce a fost abandonat treptat după cutremurele devastatoare din anii ’90 și din cauza lipsei totale de oportunități economice. Astăzi, doar doi bătrâni izolați mai pășesc pe ulițele pustii – și nici măcar nu se înțeleg între ei. Relațiile sunt reci, conversațiile rare și se rezumă la un „bună ziua” spus în treacăt, dacă se intersectează la fântâna romană.

Frică, natură sălbatică și refuzul de a pleca

Carilli (82) și Nobili (74) trăiesc printre ruine și case renovate, între stupi, oi, livezi și păduri bogate în ciuperci și trufe. Fără magazine, farmacii sau medici, sunt nevoiți să coboare în Borgo Cerreto pentru strictul necesar.

„Mi-e cumplit de frică de virus. Dacă mă îmbolnăvesc, sunt singur. Cine ar avea grijă de mine?”, a mărturisit Carilli.

Dar, cu toate acestea, refuză să plece. „Îmi place viața mea simplă – cu animalele mele, cu trufele, cu vița de vie”. Chiar dacă drumul spre sat e greu și plin de serpentine, iar iarna izolarea e completă, cei doi își duc traiul fără plângeri. Natura e superbă, dar sălbatică – cu mistreți, lupi și o liniște care devine apăsătoare.

Nortosce rămâne un simbol al satelor care dispar în tăcere, în care prezentul se luptă cu amintirea trecutului. Doi oameni, două lumi, un singur loc care se încăpățânează să mai trăiască – chiar și în singurătate.