Periculoasa trilaterală a celor trei puteri atomice

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Vladimir Putin a dat din coate și a reușit. Decizia politică la nivel global nu mai este bipolară, ci este tripolară, respectiv Statele Unite, China și Federația Rusă. Iar liderii celor trei state, îndelung sau poate prea îndelung exersați în arta conducerii, vor decide pentru mult timp de acum încolo în ce direcție se îndreaptă omenirea. La ordinea zilei este, firește, finalul războiului din Ucraina, dar nu mai puțin solicitarea uluitoare a Federației Ruse ca NATO să se retragă din fostul spațiu controlat de sovietici. Pe de altă parte, se preconizează revigorarea ONU, cu Viktor Orban la vârf. Pentru atingerea acestor obiective, cei trei lideri ai lumii se mai întâlnesc o dată. Sau de două ori.

Să recapitulăm. La 15 august 2025, în Alaska, a avut loc o întâlnire istorică între Vladimir Putin și Donald Trump. Nu la multă vreme după ce Donald Trump fusese acuzat că, pentru a-și câștiga primul mandat, a bătut în prealabil palma cu Vladimir Putin. Același Vladimir Putin s-a întâlnit în Coreea, pe 25 octombrie 2025, cu liderul de la Beijing. În 14-15 mai, anul curent, Donald Trump s-a deplasat în China. Timp de două zile, 23-25 septembrie, Xi Jinping a fost oaspetele lui Donald Trump la Washington. În ceea ce îl privește pe Putin, el a fost în mai 2026 la Beijing și există o presupusă încă o întâlnire cu liderul chinez, tot în 2026, ceva mai târziu, dar care încă nu este confirmată. Sau omologată. Este preconizată, în 18-19, o nouă întâlnire la nivel înalt în China. La 10 noiembrie, încă o întâlnire încă neconfirmată, o trilaterală: Rusia, Statele Unite, Ucraina. În scopul declarat oficial de a se pune capăt celui mai lung și mai costisitor război din ultimele două secole. Este o adevărată sarabandă a întâlnirilor la cel mai înalt nivel între cei doi mari ai lumii, între care și-a făcut loc și cel de-al treilea, Vladimir Putin. Această sarabandă anunță evenimente de importanță uriașă pentru viitorul lumii.

Ce solicită și ce poate obține Vladimir Putin? Ce solicită și ce poate obține Donald Trump? Ce solicită și ce poate obține, în realitate, Xi Jinping? În tentativa de a răspunde la aceste trei întrebări extrem de provocatoare, mi-am permis să fac două pariuri pe care îmi propun să le câștig cu analistul politic Cozmin Gușă. Vladimir Putin solicită nici mai mult, nici mai puțin decât retragerea NATO din toate statele blocului ex-sovietic, iar Cozmin Gușă crede că solicitarea lui va fi satisfăcută. Eu nu. Îmi este imposibil să cred că toate fostele state din blocul sovietic care între timp s-au integrat în NATO vor renunța de bunăvoie, la solicitarea lui Putin și cu acordul lui Trump și al lui Xi Jinping, la toată infrastructura și la tot sistemul de acorduri care alcătuiesc arhitectura NATO în Europa. Mă angajez să câștig acest pariu. Și consider că Vladimir Putin a supralicitat. Ca un bun jucător de poker — sau, dacă vreți, de șah — a cerut mai mult pentru a obține mai puțin. Și ce poate obține. Poate obține, printr-o formidabilă presiune politică, ceea ce nu a reușit printr-o extraordinar de costisitoare presiune militară timp de aproape cinci ani. Respectiv Donbasul, care reprezintă circa 20% din teritoriul Ucrainei — o regiune locuită preponderent de ruși — și care a fost încorporat în mod artificial în teritoriul Ucrainei. Și mai poate obține recunoașterea internațională a anexării Crimeei. Și, în fine, Vladimir Putin solicită și are toate șansele să reușească să obțină un angajament prin care Ucraina, sub nicio formă, să nu poată adera la NATO. Ci doar la UE. Ce poate obține din tot acest târg care aduce în mod flagrant cu Yalta 1 și cu Yalta 2 Donald Trump? În mod cert, el nu va obține cantitățile de motorină promise de Putin decât într-o proporție infimă. Nu poate obține nici vreo susținere în războiul pe care l-a pierdut cu Iranul. În schimb, poate obține promisiuni și angajamente din partea celorlalți doi, care ar putea să îl ajute peste câteva zile în campania electorală care se va desfășura la mijlocul mandatului său. Cam puțin. Poate că, la limită, va avea mâinile dezlegate în legătură cu proiectul său de anexare a Cubei. Tot cam puțin. Dar Xi Jinping? Acesta va avea posibilitatea să își proiecteze Drumul Mătăsii și o bună parte din exporturile Chinei în Europa. Nu e prea mult. O ambiție a lui Donald Trump, care nu ar avea de ce să nu fie împărtășită și de Xi Jinping, și de Vladimir Putin, este ca Viktor Orban, rămas fără slujbă, să devină noul secretar general al ONU. Și dacă se întâmplă așa, ce? Se va transforma ONU într-un nou NATO? Coordonat de cei trei? Sub nicio formă. Este al doilea pariu pe care sunt sigur că îl voi câștiga cu Cozmin Gușă.

Cu certitudine însă, dincolo de toate considerațiile de mai sus, lumea se schimbă. În mare viteză. Iar eu unul mă îndoiesc că se schimbă în bine.