PNL – care este totuși răul cel mai mic?

Situația Partidului Național Liberal este atipică. Se află la putere, a avut consecutiv două guvernări, în condițile în care nu a câștigat alegerile parlamentare și nu este cel mai mare partid politic din România. Din această perspectivă, se pune o întrebare firească: ce este mai igienic pentru PNL, să aibă un președinte premier sau e mai sănătos ca funcțiile să fie despărțite? Dacă va câștiga Cîțu alegerile interne, ne vom afla în prima situație. Dacă va pierde, va fi aplicat scenariul numărul doi. Care este răul cel mai mic?

E rău ca un partid care nu a câștigat alegerile să administreze țara în urma unor combinații politice, care ignoră priza electorală reală a formațiunii politice. O asemenea situație, indiferent de amploarea și consistența alianțelor, este nocivă pentru că nu este susținută în mod real de majoritatea populației. Ceea ce este recomandabil în cazul unui partid mare, devine contraindicat în situația unui partid mic. Un partid mare, puternic susținut electoral, e bine să fie condus de persoana care îndeplinește și funcția de premier. Și viceversa. În cazul unui partid mare, despărțirea celor două funcții este nocivă. Așa cum s-a văzut în cazul PSD. Liviu Dragnea, cât timp a condus partidul, neputând accesa poziția de premier, întrucât era hăituit penal, a fost silit să-și dea de două ori jos propriu Guvern. Pentru că, inevitabil, la scurt timp de la instalarea unui prim-ministru, acesta și-a creat o camarilă și s-au format centre paralele de putere. Singura soluție era ca puterea cea mai puțin susținută să cedeze. Răul produs de această dihotomie a fost enorm, iar astăzi, deși a câștigat alegerile, PSD resimte efectele negative ale perioadei în care a funcționat sub semnul unui paralelism.

Până la un punct, PNL se află într-o situație diametral opusă. În sensul că nu este cel mai mare partid, nu a câștigat alegerile paramentare, dar totuși se află în situația de a conduce administrația publică centrală. Un Guvern în esența lui șubred, aflat la cârma României, într-o perioadă extrem de dificilă. Hăituit din interiorul PNL, hăituit de aliații la guvernare și vânat de cele două partide aflate în opoziție, dintre care unul a câștigat alegerile parlamentare, iar celălalt este mai puternic decât principalul aliat al liberalilor. Iar acum partidul are de ales. Dacă cel ales va fi Ludovic Orban, acesta va încerca să-l elimine pe Cîțu de la guvernare și să preia el însuși poziția de premier. Deși are puține șanse. Dacă Florin Cîțu va câștiga, va fi și premier, și președinte. Cum e mai bine? Sau, cu alte cuvinte, care este răul cel mai mic?

Ceea ce se aplică în cazul unui partid mare, nu se aplică și în cazul unei formațiuni cum este în acest moment PNL. Șansele de a guverna bine țara, așa cum s-a văzut până în prezent, sunt cu totul și cu totul inexistente. În consecință, PNL va deconta la greu rezultatele propriei guvernări. Așa cum s-a întâmplat pe vremea convenției democratice, când PNȚCD, în minoritate fiind, a reușit să desemneze premieri timp de patru ani. Adică un întreg ciclu electoral. După care nu a mai reușit să intre în Parlament. Dacă președintele PNL va fi și premier, atunci factura pentru reaua guvernarea o va plăti inevitabil întregul partid. Dar guvernarea va fi mai coerentă. Dacă însă președintele nu va fi și premier, atunci există șansa ca vinovatul de serviciu să fie identificat în persoana celui care conduce Palatul Victoria, iar partidul să suporte un cost mai mic al relei guvernări. În schimb, liberalii vor suporta ciocnirea celor două camarile politice. Cea de la sediul partidului și cea de la Guvern. Acesta este totuși răul cel mai mic.