Raluca Alexandru ofere sfaturi despre cum ar trebui să vorbim cu copiii noștri și subliniază cât de important este să comunicăm constant cu cei mici, chiar de la vârste fragede. Chiar dacă copiii au doar un an sau doi, discuțiile și liniștirea lor prin cuvinte au un impact major asupra dezvoltării emoționale.
Părinții pot să își reducă anxietățile și să creeze un mediu sigur printr-o comunicare calmă și sinceră. În plus, felul în care părinții se raportează la emoțiile proprii influențează modul în care copiii percep lumea, relațiile și primele experiențe sociale la creșă sau grădiniță.
Raluca Alexandru oferă sfaturi despre cum ar trebui să vorbim cu copiii noștri
Raluca Alexandru oferă sfaturi despre cum ar trebui să vorbim cu copiii noștri:
„Toți părinții ar trebui să vorbească cu copiii lor. Chiar dacă au 2 ani, chiar dacă au un an și 3 luni. Indiferent că îi duc la grădiniță sau la creșă. Pentru că există părinți care duc copilașii la creșă de la un an și puțin, am tot auzit. Sunt foarte, foarte mici și îți dai seama, stau acolo 8 ore. Ei par că nu înțeleg, că au un an, doi. Și ca părinte, crezi că vorbești degeaba, că nu ajunge informația la cel mic. Nu e deloc așa. Faptul că tu îl liniștești înseamnă mult.”
Chiar și discuțiile simple despre programul zilei sau despre activități noi contribuie la reducerea anxietății copilului:
„Putem avea discuții de genul ‘uite, mami trebuie să meargă la serviciu, tati se duce la serviciu. Tu nu ai cum să rămâi singur acasă, dar nici nu te putem lua cu noi la serviciu. Și atunci, cea mai potrivită soluție este ca tu să mergi la creșă, acolo unde sunt mai mulți copilași de vârsta ta, cu care te poți juca. Acolo trebuie să știi că ești mereu în siguranță, că doamnele educatoare vor avea grijă de tine. Să mănânci, să te schimbi, să dormi, iar la sfârșitul programului, vine mama sau tata și te ia.’ Este normal să existe frica asta că va rămâne singur acolo. Mai ales pentru că întâlnește o persoană adultă nouă, care nu e nici mama, nici tata.”
Cum ne adaptăm la emoțiile copiilor
„Copii de acum par mai detașați, dar nu știu dacă chiar este așa. Ei vor să pară mari. Parcă vor să ajungă mai repede adulți, să ia decizii pe cont propriu, par că au așa un curaj extraordinar. Totuși, eu cred că sunt doar măști. De exemplu, dacă doamna dirigintă vrea să îi cunoască și să se apropie încet de ei, o să ajungă să se deschidă, să accepte să fie vulnerabili. Copii de acum parcă vor și mai mult să afișeze tiparul că sunt perfecți, dar asta se întâmplă din cauza a ceea ce văd acasă.”
Părinții trebuie să fie conștienți că perfecționismul și dorința de a părea independenți sunt reacții naturale la așteptările pe care le percep de acasă. Printr-o comunicare deschisă, empatică și răbdătoare, părinții pot încuraja copiii să exprime frici, nevoi și emoții reale fără teama de judecată.
Crearea unui mediu în care copilul știe că părintele este disponibil, că îl ascultă și îl înțelege, consolidează sentimentul de siguranță și încredere. Răbdarea și consistența părinților în modul de comunicare sunt cheia pentru a ajuta copilul să devină mai adaptabil și mai relaxat în fața provocărilor. Prin urmare, relația părinte-copil nu se bazează doar pe reguli și rutine, ci și pe cuvintele și tonul folosit, care trebuie să fie blând, constant și reconfortant.
Raluca Alexandru oferă sfaturi despre cum ar trebui să vorbim cu copiii noștri și subliniază că discuțiile, liniștirea și empatia sunt fundamentale pentru dezvoltarea lor emoțională și socială.
Pentru mai multe detalii, urmăriți podcastul AICI!