Republica Moldova se pregătește să producă drone. Ce rol ar putea avea România și ce riscuri implică proiectul

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Republica Moldova ia în calcul dezvoltarea unei industrii proprii de drone și sisteme antidrone, pe fondul incidentelor repetate care au afectat spațiul său aerian în timpul războiului din Ucraina. Autoritățile pregătesc schimbări legislative pentru a permite investițiile private, iar România ar putea contribui cu expertiză tehnică, acces la finanțare și conexiuni cu industria europeană de apărare. Planul ridică însă întrebări legate de costuri, securitate și neutralitatea constituțională a țării.

Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a schimbat radical situația de securitate din regiune, iar Republica Moldova resimte tot mai direct efectele conflictului. Dronele care ajung pe teritoriul său și resturile aparatelor de zbor descoperite în apropierea localităților au determinat autoritățile de la Chișinău să caute soluții pentru apărarea spațiului aerian.

Una dintre direcțiile analizate este dezvoltarea unei capacități interne de producție a dronelor și a tehnologiilor capabile să le detecteze și să le neutralizeze. Proiectul ar urma să implice atât statul, cât și companii private și investitori străini.

Inițiativa este susținută de președinta Maia Sandu, care consideră că Republica Moldova trebuie să înceapă să producă echipamente necesare protejării securității naționale. Totuși, transformarea planului într-o industrie funcțională presupune modificări legislative, investiții și formarea unor echipe de specialiști.

Opt incidente aeriene într-o singură săptămână

Amploarea riscurilor este evidențiată de incidentele raportate de autoritățile moldovenești. În perioada 3–9 octombrie 2026, pe fondul atacurilor rusești asupra Ucrainei, Serviciul Operații Aeriene al Armatei Naționale a consemnat opt încălcări ale spațiului aerian al Republicii Moldova.

Potrivit Ministerului Apărării de la Chișinău, cinci dintre incidentele semnalate în această perioadă au fost asociate cu explozii la sol. Poliția a identificat cratere și fragmente de aparate de zbor în mai multe raioane, printre componentele descoperite fiind și unele similare celor utilizate de drona S8000 Banderol.

Bilanțul indică 56 de incidente de încălcare a spațiului aerian de la începutul anului 2026 și 93 înregistrate din 2022 până în prezent.

În aceste condiții, dezvoltarea unor sisteme proprii de supraveghere, interceptare și apărare antidrone devine o temă tot mai importantă pentru autoritățile moldovenești.

Maia Sandu vrea să deschidă industria de apărare către investitori

În iunie 2026, președinta Maia Sandu a afirmat că Republica Moldova trebuie să înceapă producția de drone capabile să intercepteze și să doboare aparatele care îi amenință securitatea.

Șefa statului a explicat că inițiativa nu ar trebui să se limiteze la instituțiile publice, ci să permită și participarea sectorului privat. În prezent, cadrul legal nu oferă toate condițiile necesare pentru implicarea investitorilor în acest domeniu.

Maia Sandu a recunoscut că Republica Moldova nu dispune încă de tehnologiile avansate și de specialiștii necesari pentru a construi rapid o asemenea industrie. O posibilă soluție ar fi colaborarea cu parteneri străini și preluarea unor tehnologii dezvoltate în Ucraina, țară care a acumulat o experiență importantă în utilizarea dronelor pe câmpul de luptă.

La rândul său, președintele Parlamentului, Igor Grosu, a anunțat că sunt necesare modificări legislative pentru a permite fabricarea echipamentelor cu utilizare duală, atât civilă, cât și militară.

Potrivit acestuia, asemenea tehnologii ar putea servi nu doar apărării naționale, ci și agriculturii și intervențiilor în situații de urgență. Grosu a precizat că își dorește ca echipamentele să fie produse în primul rând pentru nevoile Republicii Moldova și a exclus varianta destinării lor către Ucraina.

De ce ar putea avea Moldova o șansă în această industrie

Radu Burduja, fost secretar general de stat al Ministerului Apărării de la Chișinău și fost reprezentant al Republicii Moldova la NATO și Uniunea Europeană, consideră că proiectul este realizabil, dacă autoritățile aleg o strategie adaptată resurselor disponibile.

În prezent, Burduja conduce Institutul Euroatlantic pentru Consolidarea Rezilienței (IEACR). În opinia sa, Republica Moldova nu ar trebui să încerce să refacă industria militară moștenită din perioada sovietică, ci să dezvolte un model modern, bazat pe tehnologie și competențe deja existente.

Expertul indică domenii precum dezvoltarea de software, electronica, inteligența artificială, securitatea cibernetică, comunicațiile securizate, integrarea sistemelor și mentenanța echipamentelor.

Republica Moldova dispune deja de un sector IT dezvoltat, de specialiști în domeniul electronicii și de universități care ar putea participa la cercetare și testare. Provocarea este conectarea acestor resurse la cerințele concrete ale instituțiilor de apărare și securitate.

„Moldova a pornit târziu, așa că trebuie să facă lucrurile corect și repede. Șansa există, dar fereastra de oportunitate nu va rămâne deschisă la nesfârșit”, a declarat Radu Burduja pentru Gândul.

Acesta avertizează că întreprinderile vechi nu pot fi revitalizate fără un plan economic sustenabil. În schimb, o rețea de companii specializate în tehnologii moderne ar putea permite dezvoltarea treptată a sectorului, fără investiții disproporționate în infrastructură industrială greoaie.

Statul ar putea deveni primul client al viitoarelor fabrici

Una dintre principalele probleme ale proiectului este identificarea comenzilor care să justifice investițiile. În opinia lui Burduja, statul ar trebui să fie primul beneficiar al produselor dezvoltate local.

Armata, Poliția de Frontieră, Ministerul Afacerilor Interne și operatorii de infrastructură critică au nevoie de sisteme pentru detectarea dronelor, supraveghere, comunicații securizate și protecție cibernetică.

Expertul propune o strategie desfășurată pe două direcții: achiziționarea din străinătate a echipamentelor necesare în regim de urgență și dezvoltarea simultană a capacităților interne.

În acest model, contractele externe ar trebui să includă, acolo unde este posibil, transfer de tehnologie, astfel încât mentenanța, integrarea și o parte a producției să poată fi realizate în Republica Moldova.

În paralel, companiile locale ar urma să dezvolte și să testeze propriile soluții, cu proceduri suficient de rapide pentru a transforma prototipurile în produse utilizabile într-un interval scurt. Pe termen lung, accesul la piețele externe ar putea deveni esențial pentru menținerea viabilității economice a industriei.

România ar putea deveni un partener strategic

Poziția geografică a Republicii Moldova ar putea reprezenta un avantaj dacă autoritățile reușesc să construiască parteneriate regionale. România ar putea contribui prin experiență în certificare, standarde europene și NATO, acces la finanțare și integrarea companiilor moldovenești în lanțurile de aprovizionare ale industriei de apărare.

Ucraina ar putea furniza expertiză operațională și experiență în dezvoltarea rapidă a tehnologiilor utilizate în condiții de război, în timp ce Republica Moldova ar putea valorifica specialiștii din IT și electronică, precum și capacitățile de integrare, testare și mentenanță.

Un pas în această direcție a fost lansarea, la 7 octombrie, a platformei ReSTeH (Regional Strategic Technologies House), concepută pentru a reuni autorități, companii, universități și parteneri internaționali interesați de tehnologiile cu utilizare duală.

Potrivit lui Burduja, a fost semnat și un memorandum de înțelegere între ReSTeH și ROMDEF, reprezentând industria românească de apărare. Printre obiectivele anunțate se numără identificarea a trei proiecte industriale-pilot și constituirea unui grup de lucru trilateral România–Moldova–Ucraina.

Expertul consideră că un asemenea parteneriat ar putea combina standardele și accesul la piața europeană oferite de România cu experiența operațională ucraineană și cu resursa umană specializată din Republica Moldova.

Neutralitatea Republicii Moldova împiedică producția de drone?

Un alt subiect sensibil este compatibilitatea proiectului cu statutul de neutralitate prevăzut în Constituția Republicii Moldova.

Radu Burduja susține că neutralitatea nu interzice dezvoltarea unei industrii naționale de apărare. În interpretarea sa, aceasta presupune neparticiparea la alianțe militare și interdicția staționării trupelor străine pe teritoriul țării, nu renunțarea la capacitatea de a se apăra.

Expertul amintește că există și alte state neutre care dețin industrii de apărare și argumentează că Republica Moldova trebuie să își poată proteja propriul spațiu aerian și infrastructura critică.

În același timp, producția ar trebui să respecte dreptul internațional și reglementările privind exporturile de armament și tehnologii sensibile. Orientarea către echipamente defensive, precum dronele interceptoare și sistemele antidrone, ar putea reprezenta o componentă importantă a strategiei.

Un proiect cu miză economică și de securitate

Piața internă a Republicii Moldova este limitată, iar bugetul redus al apărării face dificilă susținerea unei industrii bazate exclusiv pe comenzile statului. Din acest motiv, integrarea în lanțurile europene de producție și accesul la capital privat ar putea fi decisive.

Dacă va fi implementat cu reguli clare și cu investiții bine direcționate, proiectul ar putea crea locuri de muncă specializate, ar putea păstra inginerii în țară și ar putea reduce dependența de furnizorii externi în situații de criză.

Deocamdată, însă, producția locală de drone rămâne un obiectiv în curs de pregătire, nu o capacitate industrială deja funcțională. Succesul inițiativei va depinde de adoptarea legislației necesare, atragerea investitorilor, formarea specialiștilor și existența unor comenzi concrete.