În ziua de Joia Mare, mai exact din Săptămâna Patimilor, Iisus s-a retras în Grădina Ghetsimani din Țara Sfântă împreună cu câțiva dintre apostoli, unde S-a rugat lui Dumnezeu. Care este această rugăciune și de ce S-a rugat Iisus Hristos, află în rândurile următoare.
Potrivit învățăturilor Sfinților Părinți, această rugăciune înălțată de Iisus în acea noapte a durerii este socotită cea mai nobilă dintre toate rugăciunile, pentru că izvorăște dintr-o dragoste desăvârșită și o supunere totală față de voia Tatălui ceresc.
Rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghetsimani
În Grădina Ghetsimani, Mântuitorul nu S-a rugat doar pentru Sine, ci și pentru Apostoli și pentru întreg neamul omenesc, pentru toți cei care aveau să creadă în El prin cuvântul celor aleși.
Lăsându-i pe ucenicii Săi să privegheze, S-a retras singur în rugăciune, cu inima împovărată și cu sudoare de sânge pe frunte. De trei ori a rostit aceeași rugăciune, iar când a revenit la ei, i-a aflat dormind și le-a spus: „Sculați-vă, s-a apropiat cel ce M-a vândut!”. În acel moment, Iisus a înțeles că venise ceasul și că trădătorul, Iuda, împreună cu soldații, pătrunseseră în grădină. Vânzătorul le dăduse un semn celor care-l însoțeau: „Pe care-L voi săruta, Acela este!”. Iuda s-a apropiat de Hristos, I-a zis: „Bucură-Te, Învățătorule!” și L-a sărutat, iar Iisus, cu blândețe și tristețe, l-a întrebat: „Prietene, pentru ce ai venit?”. Atunci, cei veniți împreună cu Iuda L-au prins pe Iisus.
Despre rugăciune, Iisus ne învață în Sfânta Evanghelie după Matei: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa ta, roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns.” În înțelesul duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe, această cămară este trupul nostru, iar ușile sunt simțurile trupești, care trebuie închise pentru a nu fi tulburată mintea celui ce se roagă. Când credinciosul se roagă cu mintea adunată, fără a fi atras de grijile lumești, el intră în taina comuniunii cu Dumnezeu. Rugăciunea devine un dialog sfânt, în care sufletul se curăță de patimi și se unește cu voia cerească.
Rugăciunea care trebuie spusă
În momentele de întristare, de încercare, de boală sau slăbiciune, credinciosul este îndemnat să citească Rugăciunea Mântuitorului din Grădina Ghetsimani, așa cum este ea cuprinsă în capitolul 17 al Evangheliei după Ioan. Această rugăciune este o comoară duhovnicească, iar în tradiția ortodoxă se spune că, citită cu credință nouă zile la rând, aduce liniște, putere și luminare sufletului. Iar atunci când o dorință este împlinită prin mijlocirea acestei rugăciuni, se cuvine a-I mulțumi lui Iisus într-o zi de joi, printr-un gest sincer de recunoștință.
- Acestea a vorbit Iisus și, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească.
- Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
- Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
- Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit.
- Și acum, preaslăvește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.
- Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit.
- Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;
- Pentru că vorbele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis.
- Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.
- Și toate ale Mele sunt ale Tale și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei.
- Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi.
- Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit niciunul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
- Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
- Eu le-am dat cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
- Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean.
- Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
- Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
- Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume.
- Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr.
- Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor.
- Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
- Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem.
Rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghetsimani este o rugăciune sacră pe care Iisus Hristos a spus-o într-un moment de cumpănă. Potrivit învățăturilor Sfinților Părinți, această rugăciune înălțată de Iisus în acea noapte a durerii este socotită cea mai nobilă dintre toate rugăciunile, pentru că izvorăște dintr-o dragoste desăvârșită și o supunere totală față de voia Tatălui ceresc.